Case putrede, bătrâne

De rușine și păcate,

Case negre, dărâmate,

După voi ce mai rămâne?

Sunt strigoii din vechime

Prinși în var și-n cărămidă,

Să-i alunge, să-i ucidă

Nu e-n stare încă nime...

Cu răsuflete de ură,

În scrâșnirea lor flămândă,

Ei se-nșiruie la pândă

Pe la orice cotitură.

Orișicât de înainte

Noi împingem carul vieții,

Ei stropesc în ochi drumeții

Cu țărână din morminte.

Stați cu mâinile-amândouă,

Meșteri mari în apărare,

Căci strigoi, cu mic, cu mare,

Vor să strice casa nouă...