În muzeu

Lăcaș cernit al trecerii eterne,

Trist sarcofag al vremii adormite,

Tu, jalnică posomorâtă urnă,

Ce-aduni cenușa gloriilor stinse -

Sub bolta ta mi-e frig și mă cutremur.

De undeva, de dincolo de moarte,

Eu simt un duh întunecat cum vine,

Cum își desface aripile negre,

Cu zbor încet din haos se desprinde,

Și toate pier pe câte-un drum s-abate

Și le-a atins răsufletul de gheață...

Mor florile și zâmbetele mor,

Se frânge visul, dragostea apune,

Se sting zdrobite clocotele urii,

S-aștern în praf și dumnezei și îngeri,

Trosnesc și cad arcadele măiestre,

C-un geamăt lung se surpă Partenonul.

Iar duhul rău purcede mai departe,

Și râsul lui se plimbă pe ruine...

Zadarnic, tu, crăiasă-ndurerată,

Cu ochii stinși l-ai plâns pe Mausolos,

Și jalea ta a-ntruchipat minunea

Ce-mpodobea de mult Halicarnasul...

Și tu-n zadar ți-ai scris, Sardanapale,

În marmură cântarea biruinței...

Sunt toate praf... — Un bulgăre nătâng,

Un strop răzleț și fără strălucire

A mai rămas din visele lui Ramses,

Ce-a ferecat eternitatea-n piatră.

Bieți biruiți, azi sunteți toți alături,

Ostași căzuți ai luptei nesfârșite,

E moartă azi și vechea voastră vrajbă.

Neputincios, la poalele Astartei,

Cu arcul frânt, stă trist săgetătorul,

Privind obrazul spart al unui sfinx...

Cum stați așa, sărăcăcioase moaște

Ce-ați mai rămas, sărmane mărturii

Din strălucirea moart-a unui vis,

Satiri, himere, nimfe și centauri,

Cu trupul frânt, cu brațele pierdute;

Și cum amurgu-nlăcrimat trimite

De sus, din cer, un giulgiu mortuar

Pe la fereastra criptei voastre reci;

În liniștea arcadelor boltite,

Eu singur viu pe câmpul de bătaie,

Stau îngrozit de suspinarea voastră,

De geamătul ce tremură-n văzduh,

Și mintea mea aude cum pământul

Își cere astăzi morții înapoi...

Veniți, veniți să facem îngropare!

Drumeți de-acum ai vremii stătătoare,

Veniți o groapă nouă să săpăm!

Să le-așezăm în tristă înfrățire

Aceste moaște jalnice și sfinte,

Deasupra lor să crească iarba verde,

Să-și cânte viața imnul ei de slavă,

Iar din amarul plâns al veșniciei

Să prindem vraja clipei trecătoare...

Share on Twitter Share on Facebook