Neadormit veghează felinarul, 

În taina nopții osândit să vadă, 

Tovarăș are colțul vechi de stradă, 

Singurătății sfetnic trotuarul. 

El vede-a vieții nesfârșită pradă, 

Asfaltu-i spune patima ș-amarul, 

În fața lui își plimbă-ntreg calvarul 

Întunecata veacului baladă... 

În tremur lin lumina i se frânge, 

Clipind încet cu licărire rară, 

Îți pare-un ochi îndurerat ce plânge. 

Și parc-aud oftarea lui sihastră: 

De ce m-aprindeți fiecare sară, 

Să luminez nenorocirea voastră?...