La geam îmi cântă-n ritmuri cadențate 

Haotica Parisului năvală, 

Când o ascult în goana-i triumfală, 

Simt inima pământului cum bate. 

Ca pe-un ostaș înfrânt de oboseală 

M-a biruit năprasnica cetate, 

Drumeț orbit de flăcări nevisate, 

Îmi plimb prin ea umila mea sfială. 

De-acum sunt robul mândrei metropňle 

În suflet simt cum crește-ntruna zvonul 

Din preajma auritelor cupole. 

Dar nopțile, când umbre moi se lasă 

Și-n jur de mine urlă Babilonul, 

Eu mă visez în sat la noi, acasă...