S-abat în vis vedenii de-altădată:

Ții minte tu, erau salcâmii-n floare

Și satu-ntreg în port de sărbătoare,

Când tu te-ai dus, cea mai frumoasă fată.

Cum te-a-nghițit năprasnica vâltoare,

Câte-ai pierdut în unda-i vinovată!...

Azi, când te văd de-o lume adorată,

Mi-e milă azi, și-atât de mult mă doare.

Visez acum să-ți văd viața scoasă

Din al uitării-ntunecat noian:

A fost odat-o fată sănătoasă,

Cu gând senin, curat ca de mărgean,

Ce-a adormit cu coatele pe masă

După citirea primului roman...