Tu n-ai la ușa ta zăvor,

Nici lacăt n-ai la tindă,

Tu n-ai la ușa ta zăvor

Când eu, ca hoții, mă strecor,

Și bietul suflet călător,

La pragul tău colindă.

Tu mă auzi și mă-nțelegi

Și-același vis ne poartă,

Tu mă auzi și mă-nțelegi,

Dar popi, cu cartea lor de legi,

Și pravilele lumii-ntregi,

Îți străjuie la poartă.