Noi

La noi sunt codri verzi de brad

Și câmpuri de mătasă;

La noi atâția fluturi sunt,

Și-atâta jale-n casă.

Privighetori din alte țări

Vin doina să ne-asculte;

La noi sunt cântece și flori

Și lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,

La noi, bătrânul soare,

De când pe plaiurile noastre

Nu pentru noi răsare...

La noi de jale povestesc

A codrilor desișuri,

Și jale duce Murășul,

Și duc tustrele Crișuri.

La noi nevestele plângând

Sporesc pe fus fuiorul,

Și-mbrățișându-și jalea plâng

Și tata, și feciorul.

Sub cerul nostru-nduioșat

E mai domoală hora,

Căci cântecele noastre plâng

În ochii tuturora.

Și fluturii sunt mai sfioși

Când zboară-n zări albastre,

Doar roua de pe trandafiri

E lacrimi de-ale noastre.

Iar codrii ce-nfrățiți cu noi

Își înfioară sânul

Spun că din lacrimi e-mpletit

Și Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,

Copil al suferinții,

De jalea lui ne-am răposat

Și moșii, și părinții...

Din vremi uitate, de demult,

Gemând de grele patimi,

Deșertăciunea unui vis

Noi o stropim cu lacrimi...

Share on Twitter Share on Facebook