Luna-și picură argintul,

Tremurându-l pe fereastră;

Vede-atâta împăcare

Străjuind căsuța noastră.

Lângă pat, zâmbind, stă mama,

Adormindu-și copilașii,

Cămășuță cu mătasă

Le-a cusut mâna nănașii.

Numai moșul povestește,

Așezat pe fața vetrii —

Dumiriți de-o pildă veche,

Îl ascultă doi cumetri.

Dar auzi! Cățelul latră,

S-aud șopote-n ogradă

Și s-aude, subt opincă,

Scârțâitul de zăpadă.

S-a curmat deodat' povestea

Și-i tăcere mută-n casă —

Osteniți dorm ochelarii

Pe ceaslovul de pe masă.

Licărind o raz-atinge

Geamul ușii de la tindă,

De trei glasuri legănată,

Se-nfiripă o colindă...

De subt țol ridică fruntea

Două fețe bucălaie...

Blând zâmbește din icoană

Cuviosul Nicolae...