Cade-o lacrimă

După plopi cu frunza rară

Își desface luna sânul,

Vede-arama numărându-și

Barbă Putredă, jupânul.

În ajun de miez de noapte

Tremura de chiot hanul,

Din ungherul unei laviți

Cântă Iepure, țiganul.

O păreche râde-n umbra

Nucului de la portiță:

Stă de gât cu-o văduvioară

Pristavelul Niculiță.

Și se bucură tot satul,

Vin feciori din cătănie,

Srinten țârlăie tilinca,

Și-i atâta veselie…

Doar la geam stă singurică

Fata jidovului, Ida,

Cu ochi verzi ca leușteanul,

Cu păr roș ca cărămida.

Cade-o lacrimă din ochi-i

Leneș prelingând fereastra…

Suflet obidit și singur,

Ce mai cauți pe lumea asta?…

O. Goga, O lacrimă cade, Luceafărul, no. 7 (1907), no. 7

Share on Twitter Share on Facebook