Toamnă

Văl de brumă argintie 

Mi-a împodobit grădina, 

Firelor de lămâiță 

Li se uscă rădăcina. 

Peste creștet de dumbravă 

Norii suri își poartă plumbul, 

Cu podoaba zdrențuită 

Tremură pe câmp porumbul. 

Și cum de la miazănoapte 

Vine vântul fără milă, 

De pe vârful șurii noastre 

Smulge-n zbor câte-o șindrilă. 

De vifornița păgână 

Se-ndoiesc nucii, bătrânii, 

Plânge-un pui de ciocârlie 

Sus pe cumpăna fântânii. 

Îl ascult și simt sub gene 

Cum o lacrimă-mi învie: 

Ni s-aseamănă povestea, 

Pui golaș de ciocârlie.

Share on Twitter Share on Facebook