Găinușa-ncet răsare,

Luna-i după Dealu-Mare,

Plânge-un clopot de cioaie, —

Vin ciobanii de la stână, —

Strungărițele, de mână,

Ascult cântec de cimpoaie

Și le râde tuturora

Față plină, bucălaie,

Cum s-au prins să-nvârtă hora...

— Numai Sandu copilandru

Nu se prinde-n hora mare.

Cântă jalnica cântare...

Cimpoieru-i ia de veste,

Stă o clipă, hodinește —

Schimbă hora-n cânt de jale:

— „Mândră fată, ochișorii,

Ochișorii, obrăjorii”...

— Se opresc în joc feciorii,

Dumerindu-se deodată.

— Parc-ar vrea să plângă-o fată,

Fața-i arde vâlvătaie...

Strigă Sandu copilandru:

„Zi, căprare Niculaie!

Zi, căprare Niculaie!”

— Și cum arde focu-n stână

Și lumin-o buturugă,

Vede baciul că lui Sandu

Îi cad lacrime pe glugă...