Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii,

Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii...

Și plânge mama biata... și cum ar vrea s-o-nșele

Povestitorii jalnici ai pribegirii mele.

La mine vii cu cartea, cu gând să-mi dai canoane,

Și vrei să mă cumineci, părinte Solomoane,

Cucernic faci agheasmă, și mâna ta, părinte,

Stropește casa tatii, ca bine-s-o-cuvinte.

Dar în zadar mă-nvălui încet cu patrafirul

Și fruntea mea fierbinte o răcorești cu mirul...

Zadarnic mamii-i cade o lacrimă pe iie,

Zadarnică e slujba lui sfântu Vasilie!...