Note de subsol

2 Ciotcă – buluc, grămadă, uniţi: „Dacă matca se pune pe-o creangă de copac, toate albinele se aşază ciotcă pe lângă ea”. (I. Creangă).

3 Dohot – ulei de mesteacăn de uns cizmele şi osiile căruţelor: „A scos un ulcior cu dohot de mesteacăn”. (I. Creangă)

4 Tiuliuliuc, adv. – cu buzele umflate, mofluz.

5 Voroavă – vorbă, convorbire, discuţie: „După voroava ce au avut Şerban-Vodă cu Cantemir-Vodă”. (I. Neculce)

6 Olat – ţinut, întindere de pământ în jurul unei aşezări omeneşti: „Vânduşi sate şi olate, plătişi şi biru' jumătate!” (Zicală).

7 Cilibiu – frumos, distins, elegant, fin, graţios, drăgălaş.

8 Oblu (fem. oablă) – neted, şes, drept: câmpie oablă, linie oablă.

9 Anţărţ – acum doi ani.

10 Malorusia – vechea denumire rusească a Ucrainei (Malorusia = Rusia mică; aşa cum Bielorusia = Rusia albă). (n.k.)

11 Ciumaci – cărăuşi care întreţineau schimbul de mărfuri între Ucraina şi Crimeea. (N. trad.)

12 Plahtă – rochie de postav sau de mătase, cu un brâu lat. (N. trad.).

13 Svitcă – haină ţărănească de postav, lungă, cu mâneci. (N. trad.)

14 Hoaşcă – baborniţă, badahârcă, babahuie, cotoroanţă: „Popii şi hoaştele scorniră sute de sărbători pe an”. (Jipescu, Opincaru, Buc. 1881).

15 Jidov – traducerea cuvântului rusesc jid, întrebuinţat în mod curent în Rusia, îndeosebi în prima jumătate a veacului al XIX-lea. Spre sfârşitul veacului, naţionaliştii-şovini i-au dat o nuanţă peiorativă. (N. red. rom.)

16 A sporovăi – a trăncăni, a îndruga vrute şi nevrute, palavre.

17 Dimerlie – măsură pentru cereale, jumătate de baniţă.

18 A băsni – a spune basne, a povesti; a spune verzi şi uscate, a scorni braşoave.

19 Asesor – ajutor al unui judecător. (n.k.)

20 Hulpav – lacom peste măsură: „Cerbul, ajungând la izvor, odată şi începu a bea hulpav la apă rece”. (I. Creangă)

21 Pisar – funcţionar însărcinat cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. şi care adesea avea şi alte sarcini administrative; logofăt (n.k.)

22 A oblici – a adulmeca, a simţi, a bănui, a ghici, a înţelege: „Vasilie-Vodă oblicise pentru acel turc că îi este neprieten”. (I. Neculce)

23 Badahârcă – vezi hoaşcă.

24 Ţâbulea – în limba ucrainiană înseamnă ceapă. (N. trad.)

25 Cimotie – rudă, neam (mai ales prin alianţă): a fi cimotie cu cineva: „Pe vremea mitropolitului Iacob care era oleacă de cimotie cu noi”. (I. Creangă)

26 Coţcar – înşelător, şmecher, pungaş, escroc.

27 Gopac – joc ucrainian. (N. trad.)

28 Ivan Cupala – sărbătoare religioasă a naşterii sfântului Ion Botezătorul. Se prăznuieşte la 24 iunie. (N. trad.)

29 zaporojeni – cazaci din regiunea Zaporoje, în centrul Ucrainei. (n.k.)

30 leah (plural – leşi) – polonez. (n.k.)

31 Plean – pradă de război: „Şi au făcut mare robie şi plean”. (Miron Costin)

32 A se acolisi – a se agăţa, a râvni la, a se lega de cineva sau de ceva cu gând rău, a sta de capul cuiva: „Ce se acoliseşte Radul-Vodă de acel sărac?” (Miron Costin)

33 A se ispiti – a încerca, a se îndemna, a se simţi tentat: „În acea vreme, mulţi s-au ispitit să-l împingă cu pungile”. (I. Canta)

34 Ipochimen – individ, tip, pramatie.

35 Vericine – oricine.

36 A se încârdoşa – a se pune în cârd cu cineva, a se încârdui, a se înhăita, a face cârdăşie: „Se încârdoşează cu vreun zmintit”. (Ispirescu)

37 Bezrodnâi – fără de familie. (N. trad.)

38 Vântoasă – vânt puternic, vârtej: „Părintele Manoil… năvăli pe uşa crâşmei cu capul înainte, zvârlit ca de-o vântoasă”. (M. Sadoveanu)

39 Ciatlău – bâtă groasă, ciomag.

40 Cilihoaie – pasăre de pradă mare şi urâtă. Momâie, sperietoare de păsări. Fiinţă urâtă.

41 A hiritisi – a felicita: „Să trimită sol ca să hiritisească pe Suleiman de împărăţie”. (Ienăchiţă Văcărescu).

42 A solomoni – a face farmece, a vrăji, a descânta: „Nu se poate apropia nimenea de cerb când este solomonit şi nici un fel de armă nu-l prinde”. (I. Creangă)

43 Safian – piele de marochin.

44 Zarpă – ţesătură de mătase cusută cu argint şi aur, serasir, brocart: „Fie în zarpale de aur, tot rămâne taur”. (Anton Pann)

45 La noi când se întâmplă ca omul să se sperie de ceva, i se scoate frica din oase, căutând să se afle pricina spaimei. Torni în apă plumb topit sau ceară topită, şi din forma pe care o iau, cauţi să afli ce anume l-a înspăimântat. Spaima îi trece şi omul se tămăduie. Leacul aducător de somn pentru cei ce sufăr de greaţă şi de dureri de burtă este următorul: aprinzi o bucată de câlţi de cânepă, o arunci într-o cană cu apă pe care o răstorni cu fundul în sus într-un lighean pus pe burta bolnavului. După ce descânţi bolnavul, îi dai o lingură din apa din lighean. (N. aut.)

46 Ceambur – incursiune, năvală.

47 Hagialâc – călătorie la locurile sfinte pe care o făceau turcii la Meca iar creştinii la Ierusalim.

48 Milosârdnic – milos.

49 Chinovie – mânăstire sau schit unde călugării trăiesc în comun.

50 Bârsoiet – zburlit, burzuluit: mustaţă, coadă bârzoiată: „Vulpea cu coada bârzoiată spre bârlogul ei cum putea mai iute se ducea”. (D. Cantemir)

51 Bandură – instrument muzical asemănător chitarei. (N. trad.)

52 A zavistui – a invidia, a pizmui.

53 A umbla lela – a vagabonda, a bate drumurile, a umbla haimana, fără rost.

54 Zurbă – gâlceavă, scandal.

55 Sotnic – căpitan, şef de escadron căzăcesc.

56 Buh – renume, faimă. „Mi se dusese buhu' despre pozna ce făcusem.” (I. Creangă)

57 Pronomion – privilegiu.

58 Pocroave – sărbătoare întru cinstirea vălului Maicii Domnului, la data de 1 Octombrie.

59 Vac – existenţa: cât îi vacul…

60 Chelar – deţinătorul cheilor de la pivniţă şi cămări. Econom, intendent.

61 Puşcă de cetate – tun de asediu.

62 A năboi – a inunda, a potopi: „Căci năboise apa în toate părţile”. (I. Creangă)

63 Porucic – locotenent.

64 Veleat – dată (cronologică): „Doar niscai veleaturi a anilor de s-ar fi greşit”. (I. Neculce)

65 Viscriac – scânteietorul; de la cuvântul ucrainian viscra – scânteie. (N. trad.)

66 Motuzocica – sforicică, (cuvânt ucrainian) (N. trad.)

67 Golopuţec – buric-gol. (cuvânt compus în limba ucrainiană) (N. trad.)

68 A avea stuchit la furcă – a avea uşurinţă la vorbă, a avea chef de vorbă.

69 Chisnovat – poznaş, năstruşnic.

70 Buhnă – bufniţă: „Îmi pare că-s o ruină pe care-o buhnă ţipă”. (Alecsandri)

71 Daradaică – trăsură hodorogită.

72 Daira – instrument muzical oriental, asemănător cu o tobă cu zurgălăi.

73 Condac – cântare bisericească scurtă, care se cântă după tropar şi în care se slăveşte acelaşi sfânt care a fost lăudat în tropar: „Condacu umple sacu şi troparu hambaru”. (I. Creangă)

74 Cociorvă – vătrai: „Moşneagul a rămas pleşuv şi spetit de mult ce-l netezise baba pe cap şi de cercat în spatele lui cu cociorva dacă-i copt mălaiul”. (I. Creangă).

75 A colinda înseamnă la noi a cânta pe sub ferestre, în ajunul Crăciunului, cântece numite colinde. Gospodina, gospodarul sau oricine rămâne acasă, îi aruncă colindătorului întotdeauna în traistă un cârnat, pâine sau o para, fiecare ce poate. Se spune că ar fi fost cândva un oarecare Coliada, slab de minte, care era luat drept Dumnezeu şi se pare că de la el s-ar trage colindele. Dar cine ştie? Nu ni se cade nouă, simpli muritori, să vorbim despre aceasta. Anul trecut, părintele Osip a oprit să se colinde pe la casele oamenilor, spunând că poporul ar face astfel pe placul satanei. Dar dacă e să judecăm drept, în colinde nici nu se pomeneşte de Coliada. Deobicci se cântă despre Christos; iar la urmă se urează sănătate gospodinei, gospodarului, copiilor şi întregii case.

Nota prisăcarului

76 Neamţ este numit la noi orice străin: fie el francez, german sau suedez – tot neamţ i se spune. (N. aut.)

77 Cutea – grâu fiert – mâncare tradiţională a ruşilor în noaptea de Ajun. (N. trad.)

78 Grivnă – monedă de zece copeici. (N. trad.)

79 Cobeneac – un fel de impermeabil din postav, care are la spate o glugă tot din postav numită vidlogă. (N. trad.)

80 Mustaţă de aur – galon de fir aplicat în cruce. (N. trad.)

81 Oseledeţ o şuviţă lungă de păr pe cap, care se trece după ureche. (N. trad.)

82 Hrişcă – plantă cerealieră căreia i se mai zice şi grâu negru.

83 Zdelcă – ciornă de contract, chitanţă, poliţă.

84 Cazacii zaporojeni vorbeau limba ucrainiană. (N. trad.)

85 E vorba de Potiomehin – favoritul împărătesei Ecatrina a II-a, care a ţinut un timp în mână, conducerea Rusiei. (N. trad.)

86 Adică să-i oblige să presteze un serviciu militar regulat. (N. trad.)

87 „Brigadierul” – comedie de D. I. Fonvizin, celebrul scriitor rus din secolul al XVIII-lea. (N. trad.)

88 „Kievscaia starina” – Kievul de altădată. (N. trad.)

89 A plodi – a naşte, a zămisli: „V-aţi plodit ca lăcustele”. (V. Alecsandri)

90 A prinde limbă – a afla: „Îi porunci a lua limbă unde este Mihai”. (N. Bălcescu)

91 Nepristan – continuu, neîncetat, permanent; imediat: „Cu înaltă poruncă să-l aducă nepristan la Craiova”. (I. L. Caragiale)

92 Şip – sticlă, flacon, sticluţă.

93 Cealma – turban. Cadiul îngălbenea, /Cealmaua pe ochi punea. (Poezie populară).

94 Tacâm – harnaşament: „Calul să mi-l gătesc, cu tacâmul cel domnesc”. (Zicală).

95 Comând – ospăţul pentru pomenirea morţilor (pomană).

96 Badana – bidinea: „Cu nişte târşoage de barbe cât badanalele de mari” (I. Creangă).

97 Tău – lac, iaz.

98 Ţiclău – pisc de munte.

99 Copcă – gaură făcută în gheaţă: „Pescarul lacom sparse pe râu atâtea copce câte coşuri avea”. (Delavrancea)

100 Ocină – moşie.

101 Picurând – moţăind, aţipind, pirotind, picotind.

102 Volnic – liber, slobod: „Volnică ca pasărea văzduhului”. (N. Bălcescu).

103 Prepus – bănuială.

104 Tacla, taclale – palavre, taifas: „Ne spuneam la taclale până se făcea ziuă”. (I. Creangă)

105 Deepriciastie – participiu (în limba rusă). (N. trad.)

106 Scit – ştie. În limba latină. (N. trad.)

107 Borhot – drojdie

108 Nadişancă – trăsurică, brişcă.

109 Picuş – băutură.

110 Caţap – poreclă şovină dată Ruşilor de către naţionaliştii ucrainieni. (N. trad.)

111 Zăblău – ţol, lăicer, preş.

112 Polog – iarbă cosită cât apucă de două-trei ori coasa.

113 Zapis – act.

114 A sfeterisi – a fura, a şterpeli, a-şi însuşi pe furiş bunul altuia.

115 Ieruncă – găinuşă de munte.

116 Trapaşcă – lopăţică din reţea de sârmă pentru omorât muştele.

117 Cin – rang: „Nici lacom de avere, nici de cinuri”. (I. Creangă)

118 „Sân otecestva” – Fiul patriei. (N. trad.)

119 Ije – i; naş – n; pocoi – p – litere ale alfabetului slavon. (N. trad.)

120 Stepovici – locuitori din stepă. (N. trad.)

121 Siminoc – numele popular al imortelei: „Am cules din cale funebru siminoc”; (V. Alecsandri).

122 Heretisanii – plecăciuni.

123 Gheroc – surtuc, redingotă.

124 Ighemonicon – rang, demnitate, cuviinţă.

125 Stepenă – treaptă, rang: „La mai mare stepenă mă voi sui”. (D. Cantemir)

126 Omul îşi pune în gând, iar Dumnezeu hotărăşte. (În limba latină) (N. trad.)

127 Capuchehaia – reprezentant sau delegat diplomatic.

128 Năpust – duh necurat, diavol: „Lasă-l năpustului”. (Zicală)

129 Horbotă – dantelă.

130 Dăbilar – perceptor, încasator de biruri.

131 Proclet – blestemat.

132 Alguacil (citeşte alguasil) – în spaniolă, de obicei jandarm sau judecător. (N. trad.)

133 Apă bâhlită – stătută şi rău mirositoare: „Apa era bâhlită şi ne-am fi putut îmbolnăvi”. (I. Creangă)

134 Otcup – arendarea salinelor, vămilor etc. „Otcupele se vindeau la mezat de marele vistier”. (Ion Ghica)

135 Feleşag – natură, fire, temperament, fel de a fi.

136 Iniţă – plantă parazitară a inului (torţei).

137 Huceag – desiş, pădurice deasă: În mijloc de codru des/Toate păsările ies/Din huceag de aluniş/La voiosul luminiş. (M. Eminescu)

138 Iezer – lac.

139 Arnici – aţă de bumbac de culori diverse, dar mai ales roşie, cu care se înfloresc cămăşile ţărăneşti; înfloriturile înseşi.

140 Ceapraz – ciucure de fir, de mătase, de lână sau de bumbac, fireturi (plural).

141 Pidosnic – ciudat, sucit: „Am văzut-o că este pidosnică şi voieşte cu orice preţ să se adăpe de la unul şi acelaşi izvor”. (I. Creangă)

142 Călin – arbust cu flori albe şi bobiţe roşii. Creşte la loc umed, în pădure.

143 De olac – repede, iute, grabnic; întins.

144 A se nevoi – a-şi da osteneala, a se strădui.

145 Seim – parlamentul leşesc (polonez).

146 Baibarac – haină din postav ales pe care o poartă unele ţărănci. (N. trad.)

147 Serasir – zarpa, brocart.

148 Hăţiş – desiş, tufăriş: „Prin scorburi şi prin hăţişuri”. (Ispirescu).

149 Şovar – trestie subţire, stuf.

150 Stavca – cartier general, comandament. (N. trad.)