SCENA 1

RIDOLFO, TRAPPOLA şi alţi băieţi de prăvălie.

RIDOLFO: Curaj, băieţi, şi purtaţi-vă frumos; fiţi iuţi şi gata să serviţi clienţii cuviincios şi cu iscusinţă, fiindcă renumele unei prăvălii ţine de multe ori de purtarea celor care servesc în ea.

TRAPPOLA: Ca să-ţi spun drept, jupâne dragă, sculatul ăsta cu noaptea-n cap nu-i pentru o fiinţă aşa de gingaşă ca mine!

RIDOLFO: Şi totuşi trebuie să ne sculăm devreme. Trebuie să-i servim pe toţi. Pe la crăpatul zorilor vin şi cei ce se aştern la drum, şi lucrătorii, şi barcagiii, şi marinarii, tot oameni care se scoală dis-de-dimineaţă.

TRAPPOLA: Să mori de râs nu alta, când vezi că până şi hamalii vin să bea cafea!

RIDOLFO: Vor cu toţii să facă ce fac ceilalţi. Altădată era la modă rachiul, acum e cafeaua.

TRAPPOLA: Şi cucoana aia, căreia îi duc cafea în fiecare dimineaţă, mereu mă roagă să-i cumpăr lemne de patru sfanţi, dar de cafea nu se lasă.

RIDOLFO: Lăcomia e boală fără leac; e o boală care, cu cât îmbătrâneşti, cu atât devine mai necruţătoare.

TRAPPOLA: Nu se vede venind nimeni, am mai putea trage un pui de somn!

RIDOLFO: Acum or să vină; şi-apoi nici nu-i chiar aşa de dimineaţă. Nu vezi? Frizerul a deschis, e în prăvălie şi lucrează la peruci. Uite, e deschis şi tripoul.

TRAPPOLA: Dacă e vorba de tripou, e deschis de mult. Au făcut noapte albă.

RIDOLFO: Bravo! Trebuie să-i fi mers bine jupanului Pandolfo.

TRAPPOLA: Câinelui ăstuia îi merge întotdeauna bine; câştigă la cărţi, câştigă din pungăşii, câştigă din învoielile cu măsluitorii… Cum prinde pe cineva în tripoul lui, îi ia toţi banii.

RIDOLFO: Să nu râvneşti niciodată la asemenea câştig, că ce e de haram, de haram se duce!

TRAPPOLA: Pe săracul domnu' Eugenio l-a nenorocit!

RIDOLFO: Ce om lipsit de judecată, dom'le! Are nevastă tânără, cuminte şi serioasă, iar el aleargă după toate fustele şi joacă ca un disperat.

TRAPPOLA: Distracţii de-ale tineretului de azi…

RIDOLFO: Joacă cu contele Leandro şi pierde întotdeauna.

TRAPPOLA: A, ce mai pramatie şi acest domn conte!

RIDOLFO: Hai, du-te şi prăjeşte cafeaua, s-o facem proaspătă.

TRAPPOLA: Pun şi zaţul de-aseară?

RIDOLFO: Nu, fă-o cum trebuie.

TRAPPOLA: Jupâne, eu nu prea am ţinere de minte. Cât e de când ai deschis cafeneaua?

RIDOLFO: Ştii foarte bine; să tot fie vreo opt luni.

TRAPPOLA: E vremea să cam schimbăm obiceiurile.

RIDOLFO: Ce vrei să spui?

TRAPPOLA: Când deschizi o cafenea nouă, faci cafea bună. După cel mult şase luni… apă caldă, zeamă lungă. (Iese.)

RIDOLFO: Îmi place băiatul ăsta; cred c-o să fie bun pentru cafeneaua mea, pentru că în cafenelele unde e câte unul care face pe caraghiosul dă fuga toată lumea.