SCENA 2

RIDOLFO şi JUPAN PANDOLFO, stăpânul tripoului, care se freacă la ochi, somnoros.

RUDOLFO: Vrei cafea, jupân Pandolfo?

PANDOLFO: Da, nu m-aş da în lături.

RUDOLFO: Băieţi, o cafea la jupân Pandolfo! Stai, ia loc, jupân Pandolfo.

PANDOLFO: Nu, nu, trebuie s-o beau repede şi să mă întorc la treabă.

(Un băiat îi aduce cafeaua lui Pandolfo.)

RIDOLFO: Se mai joacă şi acu' în prăvălia dumitale?

PANDOLFO: Se lucrează de zor.

RIDOLFO: Aşa de dimineaţă?

PANDOLFO: Joacă de aseară.

RIDOLFO: Ce joacă?

PANDOLFO: Un joc nevinovat: stos.

RIDOLFO: Şi cum merge?

PANDOLFO: Mie-mi merge bine.

RIDOLFO: Ai jucat şi dumneata?

PANDOLFO: Da, am tăiat şi eu de câteva ori.

RIDOLFO: Iartă-mă, prietene, n-are rost şi mă amestec în treburile dumitale, dar nu-i frumos să joace şi stăpânul, fiindcă atunci când pierde se face de râs, iar când câştigă dă de bănuit.

PANDOLFO: Mie mi-e destul că nu rămân păcălit; de bănuit, pot să mă bănuiască cât vor, nu-mi pasă!

RIDOLFO: Dragă prietene, suntem vecini şi n-aş vrea să ţi se întâmple cine ştie ce nenorocire. Ştii c-ai mai fost şi altă dată la închisoare din cauza jocului.

PANDOLFO: Mă mulţumesc cu puţin. Am pus mâna pe doi ţechini şi cu asta am terminat.

RIDOLFO: Bravo, jumuleşti găina fără să cârâie. De la cine i-ai câştigat?

PANDOLFO: De la o calfă de aurar.

RIDOLFO: Rău, foarte rău, aşa se învaţă tinerii să-şi fure stăpânii…

PANDOLFO: Ei, nu-mi mai face şi dumneata morală! Cine-i neghiob, să stea acasă! Eu am local de joc pentru cine vrea şi joace.

RIDOLFO: Că ai local de joc, hai, treacă-meargă; dar eşti luat la ochi că măsluieşti, şi asta te poate nenoroci.

PANDOLFO: Eu nu fac pungăşii. Ştiu să joc. Sunt norocos, de asta câştig.

RIDOLFO: Bravo, dă-i înainte tot aşa! Domnul Eugenio a jucat în noaptea asta?

PANDOLFO: Joacă şi acum. N-a mâncat, n-a dormit şi a pierdut toţi banii.

RUDOLFA (aparte): Bietul băiat! Cât o fi pierdut?

PANDOLFO: O sută de ţechini bani gheaţă; iar acum joacă pe datorie.

RIDOLFO: Cu cine joacă?

PANDOLFO: Cu domnul conte.

RIDOLFO: Cu pehlivanul ăla?

PANDOLFO: Cu el în persoană.

RIDOLFO: Şi cu mai cine?

PANDOLFO: Numai ci doi, între patru ochi.

RIDOLFO: Săracul de el! A intrat urât la apă!

PANDOLFO: Ce mă priveşte? Mic mi-e destul că merg cărţile.

RIDOLFO: N-aş ţine local de joc chiar dac-aş şti că mă pricopsesc!

PANDOLFO: Nu? Da' de ce?

RIDOLFO: Cred că un om cumsecade n-ar trebui să îngăduie ca oamenii să fie asasinaţi sub ochii lui.

PANDOLFO: Ei, prietene, dacă ai obrazul aşa de subţire, n-o să faci bani!

RIDOLFO: Nu-mi pasă! Până acum am fost la stăpân şi mi-ani făcut cinstit datoria. Mi-am pus deoparte ceva bănuţi, şi cu ajutorul fostului meu stăpân, care e, după cum ştii, tatăl domnului Eugenio, am deschis cafeneaua asta şi vreau să trăiesc din ea cinstit şi să nu-mi fac meseria de râs.

PANDOLFO: Oho, şi în meseria dumitale sunt podoabe destule…

RIDOLFO: Sunt în toate meseriile. Dar oamenii mai acătării care intră la mine-n cafenea nu se duc la ei.

PANDOLFO: N-ai şi dumneata odăiţe secrete?

RIDOLFO: Am, dar uşa lor nu se închide cu cheia.

PANDOLFO: Cafeaua n-o poţi refuza nimănui.

RIDOLFO: Ceştile nu se pătează.

PANDOLFO: Ei, lasă! Mai închizi şi dumneata ochii.

RIDOLFO: Nu închid nimic! În localul ăsta nu intră decât oameni cinstiţi.

PANDOLFO: Da, da, eşti începător.

RIDOLFO: Ce vrei să spui cu asta?

(Clienţii din tripou strigă „Cărţi!”)

PANDOLFO (spre tripoul lui): Îndată!

RIDOLFO: Pentru Dumnezeu, scoală-l de la masă pe nenorocitul acela de domnul Eugenio!

PANDOLFO: Din partea mea, n-are decât să-şi piardă şi cămaşa, nu-mi pasă! (Porneşte spre localul lui.)

RIDOLFO: Prietene, îţi trec cafeaua în cont?

PANDOLFO: Nu, o jucăm la stos.

RIDOLFO: Eu nu-s prost, prietene!

PANDOLFO: Ei, haide, ce rost are? Ştii doar că toţi clienţii mei îşi beau cafeaua în localul dumitale! Mă mir că te uiţi la asemenea fleacuri! (Iese. Este strigat din nou.) Am sosit! (Intra în tripou.)

RIDOLFO: Frumoasă meserie să trăieşti din nenorocirea şi ruina tineretului! Pe mine n-o să mă pască niciodată primejdia de-a ţine tripou. Începi cu jocuri mici şi-apoi ajungi la bacara. Nu, nu, eu numai de cafea o să mă ţin; când câştig la cafea cincizeci la sută, ce să mai caut în altă parte?