SCENA 13

EUGENIO, de la tripou, şi cei de mai înainte.

EUGENIO (vesel şi zâmbitor): Sluga dumneavoastră, domnii mei.

RIDOLFO: Cum? Domnul Eugenio aici?

EUGENIO (râzând): Sigur, aici sunt.

DON MARZIO: Ai câştigat?

EUGENIO: Da, domnule, am câştigat… da, domnule!

DON MARZIO: O, ce minune!

EUGENIO: Ce mare lucru? Eu adică nu pot să câştig? Ce sunt cu? Vreun tâmpit?

RIDOLFO: Domnule Eugenio, asta e promisiunea că nu mai jucaţi?

EUGENIO: Taci din gură! Am câştigat.

RIDOLFO: Şi dacă pierdeaţi?

EUGENIO: Azi nu puteam să pierd.

RIDOLFO: Nu? De ce?

EUGENIO: Când e să pierd, simt cu.

RIDOLFO: Şi când simţiţi, de ce jucaţi?

EUGENIO: Pentru că trebuie să pierd.

RIDOLFO: Şi acasă când vă duceţi?

EUGENIO: Ei, ştii c-ai început să mă plictiseşti?

RIDOLFO: Nu mai zic nimic. (Aparte.) Vai de vorbele mele!