SCENA 14

LEANDRO, din tripou, şi cei de mai înainte.

LEANDRO: Bravo, bravo, mi-a luat banii şi, dacă nu mă opream, mă curăţa!

EUGENIO: Ei? Sunt sau nu cineva? Numai ce am tăiat de trei ori şi l-am şi dat gata.

LEANDRO: Curajul disperatului.

EUGENIO: Curajul jucătorului.

DON MARZIO (lui Leandro): Cât ţi-a luat?

LEANDRO: Destul.

DON MARZIO (lui Eugenio): Ei, hai, spune cât ai câştigat?

EUGENIO (vesel): Încă şase ţechini…

RIDOLFO (aparte): Bată-l Dumnezeu de smintit! De ieri-scară pân-acum a pierdut o sută treizeci şi i se pare c-a pus mâna pe-o comoară dacă a câştigat şase!

LEANDRO (aparte): Ca să-l momeşti, trebuie să-l laşi să mai câştige şi el din când în când.

DON MARZIO (lui Eugenio): Ce ai de gând să faci cu ăştia şase.

EUGENIO: Dacă vreţi să-i mâncăm, sunt gata.

DON MARZIO: Să-i mâncăm atunci.

RIDOLFO (aparte): Vai, săraca osteneala mea!

EUGENIO: Mergem la han. Fiecare îşi plăteşte partea lui.

RIDOLFO (încet, lui Eugenio): Nu vă duceţi. O să vă tragă iar la joc.

EUGENIO (încet, lui Ridolfo): Lasă-i în pace, astăzi am mână bună.

RIDOLFO (aparte): Râul n-are leac.

LEANDRO: În loc să mai mergem la han, ar putea să ne pregătească masa aici, sus, în camerele lui jupân Pandolfo.

EUGENIO: Da, unde vreţi. Poruncim masa la han şi ne-o aduce acolo, sus.

DON MARZIO: Cu voi, care sunteţi oameni de onoare, merg oriunde.

RIDOLFO (aparte): Neghiobul! Nu-şi dă seama!

LEANDRO: Hei, jupân Pandolfo!