SCENA 18

CHELNERI de la han aduc feţe de masă, şervete, farfurii, tacâmuri, vin, pâine, pahare şi mâncăruri în prăvălia lui Pandolfo; vin şi se întorc de mai multe ori; apoi LEANDRO, LISAURA şi cei de mai înainte.

UN CHELNER: Domnilor, felul întâi vă aşteaptă. (Intră împreună cu ceilalţi în tripou.)

EUGENIO (lui don Marzio): Unde e contele?

DON MARZIO (bate tare la uşa Lisaurei): Ei, haideţi, repede, se răceşte supa!

LEANDRO (dând mâna Lisaurei): Iată-ne! Iată-ne!

EUGENIO (Lisaurei): Preaonorată stăpână…

DON MARZIO (Lisaurei, privind-o cu lorgnon-ul): Sclavul domniei-voastre.

LISAURA: Sluga dumneavoastră.

EUGENIO (Lisaurei): Mă bucur că ne cinstiţi cu prezenţa.

LISAURA: Ca să-i fac plăcere domnului conte.

DON MARZIO: Şi pentru noi deloc?

LISAURA: Pentru dumneata chiar că deloc.

DON MARZIO: Gând la gând. (Lui Eugenio, încet.) Nu mă cobor eu la aşa marfă!

EUGENIO: Haide, să mergem, că se răceşte mâncarea. (Lisaurei.) Poftiţi!

LISAURA: Cu îngăduinţa dumneavoastră. (Intră cu Leandro în tripou.)

DON MARZIO (lui Eugenio, făcându-i semn cu lorgnon-ul; apoi intră şi el în tripou): Uh, ce mai marfă! În viaţa mea n-am văzut ceva aşa de prost!

EUGENIO: Nici vulpii nu-i plăceau strugurii! Eu unul nu m-aş da în lături. (Intră şi el.)