SCENA 17

EUGENIO, care se întoarce de la han, şi cei de mai înainte.

EUGENIO: Ce-i gălăgia asta?

DON MARZIO: Când e vorba de tutun, nu mă dau bătut.

LEANDRO (lui Eugenio): Ce se-aude cu masa?

EUGENIO: E gata numaidecât.

DON MARZIO: Pelerina vine?

EUGENIO: Nu vrea să vină.

DON MARZIO: Haide, domnule ageamiu la tutun, du-te şi-ţi ia doamna.

LEANDRO: Mă duc. (Aparte.) Dacă face aşa la masă, îi dau cu sticla-n cap. (Bate la uşa balerinei)

DON MARZIO: N-ai cheile?

LEANDRO: Nu, domnule. (I se deschide şi intră.)

DON MARZIO (lui Eugenio): O fi având-o pe aia de la uşa din dos.

EUGENIO: Îmi pare rău că pelerina nu vrea să vină.

DON MARZIO: O fi vrând să fie rugată.

EUGENIO: Zice că n-a mai fost în viaţa ei la Veneţia.

DON MARZIO: Mie nu mi-ar putea spune aşa ceva.

EUGENIO: Eşti sigur că e tot aia?

DON MARZIO: Nici nu mai încape vorbă; şi, pe urmă, mai adineauri, am vorbit cu ea şi voia să-mi deschidă… Dar n-am intrat, ca să nu-mi jignesc prietenul.

EUGENIO: Ai vorbit cu ea?

DON MARZIO: Ba bine că nu!

EUGENIO: Te cunoştea?

DON MARZIO: Cine nu mă cunoaşte? Mă cunosc toţi ca pe-un cal breaz!

EUGENIO: Atunci uite ce să faci: du-te şi ad-o dumneata.

DON MARZIO: Dacă mă duc eu, intră la bănuieli. Uite ce să faci: aşteaptă să fie masa pusă, du-te de-o ia şi, fără să-i spui nimic, ad-o aici.

EUGENIO: Am făcut tot ce-am putut, dar mi-a spus în faţă că nu vrea să vină.