Joi 22 aprilie 1999

Am lucrat la corectare, am trimis azi înapoi.

După amiază: am dormit vreo oră, încercând să recuperez oboseala (plăcută) a corectării. N-am reuşit. În continuare, bănuiesc medicamentul „împotriva ameţelii” vinovat de a mă fleşcăi, de a mă strivi.

Ieri am primit o ilustrată-felicitare de la Grigurcu. Îmi urează sărbători fericite (de Paşte), „ca şi răsunătoare controverse, în continuare”. În P. S. îşi exprimă speranţa că am primit „epistola cu temă brebaniană.” Da, o primisem, dar mă hotărâsem să nu-l mai necăjesc şi eu – ce să-i spun: că, în fapt, îi reproşasem că îi luase partea lui Breban, în chestiunea Caprei şi Căprarului – or el se plânge (mie!) că Breban îl nedreptăţise, că îl înlocuise cu altul, fără a-l avertiza. Da, domnule: problemele, în România, sunt cu totul altele – nu doar se văd altfel, cum îmi imaginez eu, naivul, desţăratul.

Iar acum, ora 17, a telefonat Luca Piţu de la Strasbourg. Zice că are de gând să-mi dedice o carte. M-am bucurare.