A trecut atâta timp de când n-am mai scris un articol şi nici nu simt nevoia.
Probabil pentru că la mine nu s-a creat acea „obligativitate” a ritmului (săptămânal, lunar, zilnic): pentru că eu, în colaborarea cu Cotidianul, nu mi-am văzut rezultatul: adică textul tipărit, decât după săptămâni sau chiar luni de la apariţie (ce să mai spun de la scriere.). Da, da: am fost lipsit şi de această satisfacţie a gazetăriei: re-citirea textului, citirea unor eventuale opinii despre un text.
Eh, asta este. Dar de câte alte satisfacţii, la urma urmei, mărunte, normale, sânt eu lipsit, „în cadrul muncii mele”.