Vineri 20 august 1999

Azi mi-a adus Andrei Velescu din România 13 (!) exemplare din Jurnal de apocrif. Am de unde să dau în jur.

Tot azi mi-a telefonat Stoiciu, întrebându-mă dacă am telefonat soţiei sale, în absenţa lui, vrând să trimit ceva. Nu telefonasem (nici nu ştiu numărul), dacă vreau să trimit ceva, o fac prin poştă. M-a întrebat dacă mai trimit de publicat în Cotidianul. Am răspuns că n-am scris, deci nu am ce trimite. M-a întrebat dacă am primit Viaţa românească „apărută acum două luni”. I-am spus că probabil o s-o primesc după trei luni, preţ de o treime de copil.

Între timp m-am ocupat (în sensul originar: am instaurat o ocupaţie asupra presoanei mele) numai cu Universitatea de la Cetatea Albă. I-am făcut Biblioteca. Am găsit, cred, soluţia cea mai apropriată. O să vedem. Oricum, nu am nici un chef să scriu pentru Cotidianul.

Singura satisfacţie: Ieri, la Belgrad, manifestanţii l-au huiduit pe Draşcovici, fâcându-l trădător, Iudă. Când i-am amintit lui Stoiciu episodul (Draşcovici fiind unul din „litigiile” noastre telefonice: eu îl pizdesc şi-l tratez de Păunescovici; el zice că-l cunoaşte: „e un om minunat.”) – nu şi-a amintit deloc. Dar deloc!