Luni 27 decembrie 1999

Am telefonat azi-dimineaţă la Lulu. Nu a răspuns nici după a unsprezecea sonerie; am repetat, formând iar numărul (mă temeam că îl făcusem greşit prima oară) – tot nimic. Am dat telefon la Niculiţă. Mi-a răspuns Aura:

Ieri seară Lulu a căzut, dar a reuşit să le telefoneze la Niculiţă, acesta a dat fuga, a chemat salvarea, a internat-o. Cică nu şi-a rupt nimic, dar e extrem de slăbită, ameţită. I-am propus Aurei să telefonez eu – peste cât timp, ca să aflu amănunte? Ea a zis că-mi telefonează Niculiţă, fiindcă s-ar putea ca el să se ducă de la spital la slujbă.

I-am telefonat Anei. Ea îşi face reproşuri, convinsă fiind că Lulu a căzut din cauza ei, care o chemase, aseară, la telefon. Am invitat-o să fie rezonabilă.

Acum aştept (ăm).

Prietenul Ştefanei de la Bucureşti a adus patru exemplare din Scrisuri. Am să merg mâine să le iau.

Seara: a vorbit Ana cu Niculiţă: Lulu a fost internată la doctoriţa de la care fugise acum o lună – aşa că îşi cunoştea clienta. Să sperăm în mai bine.