Marţi 28 decembrie 1999

Astă noapte a fost a doua furtună în Franţa. Şi asta, devastatoare – au să fie morţi şi acum. Ieri am aflat că prima pricinuise mari pagube la Notre-Dame de Paris, la Pantheon, la Palatul Justiţiei. Ce să mai spun de catedralele din Metz, din Rouen. Acum aflu că cea de la Bordeaux a suferit şi ea. Dar câte locuinţe nu au fost devastate – chiar acum, în timpul Sărbătorilor! În paralel, grava poluare oceanică – cea care va trebui luată în spinare de autorităţi, înalt incompetente.

Furtuna a lovit sever Germania, Elveţia, Anglia şi într-o măsură mai „dulce” Belgia. Mulţi morţi (în Franţa, până acum, peste 50), stricăciuni considerabile – cele mai vizibile: arborii. A fost distrus Parcul de la Versailles, se vorbeşte de 5-l0.000 arbori centenari. Am văzut, filmată din helicopter, Bois de Boulogne: ca bombardată de ruşi.

Iar acolo, în Cecenia, Ruşii distrug totul, după obiceiu-le. Cei vreo 2-3.000 ceceni rezistă eroic, iar „concluzia' acestui al doilea război?: nu ruşii vor fi învingătorii; din păcate, pierzătorii vor fi cecenii: bine, nu vor fi bătuţi, ci înfrânţi în demnitate – dar le-a fost total distrusă ţara, populaţia martirizată, în „asaltul” de alaltăieri Ruşii au băgat în faţă detaşamente de ceceni pro-ruşi, în frunte cu fostul primar al capitalei, Groznîi, un oarecare Ahmedov; sau Islamovici. Bine-bine, trădători se găsesc şi la ceceni, dar dacă Ruşii vor fi încorporat cu forţa ceceni aflaţi în afara ariei controlată de rezistenţă? Nu m-a mai mirat alaltăieri când am auzit: militarii ruşi (pihota) cereau aviaţiei şi artileriei Să distrugă total imobilele din Groznîi. Fiindcă, ziceau ei, de acolo trag lunetiştii, vânându-i pe ruşi ca pe iepuri. Nu înţeleg de ce a mai fost nevoie de o astfel de cerere, doar în ruskaia tactika i strateghia există şi se aplică această. Prevedere. Păi dacă o cunoştea tata, din 1942-43.

Vis cu Manolescu. Confuz. Oricum, parcă mă aflam la el în casă (unde n-am fost niciodată) şi aşteptam nu ştiu ce să termine el, pentru a merge la Dana Dumitriu. „La prânz.” Nu eram deloc încântat, însă nu am zis nimic. Visul s-a terminat cum a început: în ceaţă.

Acum e bolnav şi Filip. Gripă. Iar Ana încă nu s-a restabilit. Eu contez ca cel mai valid din această casă.

 propos de ceceni: Fiindcă i-au auzit strigând, ca să-şi dea curaj: „Alah akbar!” unii gazetari francezi au tras iute concluzia că şi ei vorbesc „un fel de azeri” (adică o limbă turcă). Da de unde!

Cecena este una din limbile caucaziene, cea mai cunoscută fiind georgiana (kartvelî) sau gruzina sau iviră – de aici Antim Ivireanu (l) al nostru; apoi megreli, apoi cianuri, apoi svanuri – şi încă: cercheza, abhaza, avara, lezghina, tabasarana, dargva şi lak-u în fine, cecena şi inguşa. Caucazienele nu ţin nici de ramura indoeuropeană, nici de turce. Alfabetul georgian a fost creat după cel fenician – în secolul IV (cu un secol mai devreme decât cel armean). Ciudăţenia (şi misterul): Georgia (ţara, ţinutul, comunitatea – numită de georgienii înşişi: Sakartvelo) pare a avea o legătură de. Limbă cu Bascii din. Iberia. Dealtfel, b şi v (ca în greacă!) se confundă, un hotel de la Tbilisi se numeşte, normal, Iviria. Iberia – ceea ce ar duce cu gândul că sakart-velioţii din Caucaz sunt originari din Pirinei; sau/şi viceversa: Baştii-Vaştii (care au dat: Vasco, Gascon (ia), Biscaia, Biarritz, etc. Etc) sunt veniţi din Cavcaz.

Orice este posibil – cu limbile astea.

Cecenii strigă (când mai sunt în viaţă): „Alah akbar!” fiindcă au fost islamizaţi.

Ca albanezii?

Ca o parte din albanezi.

Şi ca o parte din sârbi: bosniecii.