Sâmbătă 11 decembrie 1999

Azi am primit poştă: Vatra nr. 9, în care Nicoleta Sălcudeanu scrie despre jurnalele de la Dacia (am să revin), precum şi un pachet cu cărţi şi reviste de la Răducă.

Tot azi, spre seară, telefon de la Laszlo:

Mă roagă să mă interesez iar de drepturile de la Gallimard (pentru română) la Zazie. — prima încercare, cea cu Dan Petrescu, nefiind fructificată;

Că omonimul său de la Cluj, cel cu logicielul OCR, Recognita nu este de folos (un prieten al lui a încercat: 30% reuşită – dar muncă multă şi încordată.);

Că Dacia s-a mutat la altă adresă – de asta nu puteam lua legătura cu ei, chiar ieri le-am trimis un fax.;

Că Paralela 45 s-a făcut mare, are sucursală şi la Cluj; şef este Dan Damaschin – care a întrebat de telefonul meu, intenţionând să-mi facă o propunere;

În fine: Grigurcu scoate o revistă – la Bistriţa! Când mi-a comunicat numele ei, atât de tare am ridicat tonul, rugându-l să intervină pe lângă Grigurcu să i-l schimbe, încât, uite, acum nu mi-l aduc aminte! În colegiul de onoare figurează Paleologu, Paler, Monicii. Laszlo 1-a întrebat pe Grigurcu dacă nu-i propune şi lui Goma să facă parte. Răspunsul Grişăi Vodă: Monica a zis că, dacă apare Goma, dispar ei – ei şi trei sferturi din colegiu!

Da, Domnule! Monica cea care pretinde că ea nu a participat la nici o excludere prin condiţionare de prezenţa lor a absenţei lui Goma.

Când i-am povestit asta Anei, a izbucnit în râs – eu, de formă, am făcut pe miratul: 'Ce râdeţ', tovarăşi?! Adevărul fiindcă că – poate cu excepţia lui Laszlo – numai noi doi „credem” că Monica Lovinescu a devenit (căci noi suntem politicoşi cu doamnele, de orice sex ar fi şi nu spunem: continuă a fi) rea, intrigantă, feloană (sic!) – şi, în final: proastă (ce-am ajuns: să-l citez pe Tănasul cel Vergilă!).

Cronica lui despre jurnalele mele (cea în legătură cu care mă întrebam retoric la ce revistă are s-o publice) a fost propusă lui Grigurcu, mai spune Laszlo. Probabil la acesta nu a avut vreo opoziţie, însă la textul de răspuns lui A. Ştefănescu: da. Că are să se supere România literară şi el nu vrea să se strice cu Manolescu.

Ah, Grişa, Grişa: tot adolescent ai rămas (dar, spre deosebire de congeneraţionişti, fâr-de morală). Degeaba vezi paiele din ochii lui Călinescu, Sadoveanu, Preda, Nichita – dacă refuzi să vezi bârnele contimporane din ochii unor Breban, Manolescu – şi ai Monicăi Lovinescu, cea care te-a tras în groapa cu lături unde ar fi urmat să fie re-înmormântat Caraion. Dar în care aţi rămas să vă bălăciţi cu drag voi: liiceni, manoleşti, adameşteneşti, lovineşti – şi tu, nu în ultimul rând.