Sâmbăta 5 iunie 1999

A plouat toată noaptea, plouă şi acum – iar eu, trezit prost, după o noapte proastă, sânt hotărât să nu mă las oborât de supărare, de descurajare. Drept care, îmi zic:

Cu, ori fără „lansarea” boerească, tot aia-i – pentru mine, fiindcă pentru el nu-i deloc acelaşi lucru: el a avut o treabă-mare, care 1-a împiedecat să facă ceea ce promisese, de asta n-a mai făcut nimic (aşa se traduce, corect: avansarea orei lansării) şi o să aibă una şi mai mare, fiindcă el rămâne acolo, pe poziţii, în glie, la talpă (a ţării). Pe când mie

— Ce-mi pasă, vorba lui Turcea: „Tu tot nu mai ai ce pierde” – dar nu băga de seamă: nu mai aveam, fiindcă pierdusem totul.

Mă consolez cu ce pot: Roman intim a apărut, în sfârşit! S-a spart ghinionul şi cu această carte. Fireşte, „în noile condiţii”, n-are să se scrie despre el nici măcar ca despre Gardă inversă (care a avut – n-o să cred!

— Orecenzioară!), dar se cheamă că „a apărut”.

Iar Jurnal (de) apocrif. Dacă nu prezintă interes pentru alţii, în sine (ca „dezvăluiri”), prezintă interes în. Mine, prin faptul că adună între coperte articolele publicate în 1998. Desigur, bine ar fi fost ca Dan Petrescu să fi publicat volumul Scrisuri – nu „în locul”, ci „alături” de Amintirile uituce ale lui Diaconescu – dar n-a fost să fie. La o adică el va pretinde că s-a răzgândit (să mă publice), după ce a citit în Jurnalul unui jurnal, apoi în Jurnal apocrif ce ziceam despre el şi despre „ezitările” lui editorialistice privindu-mă, iar eu nu voi fi prezent, cu hârtie şi creion, ca să vizualizez cronologia: el, prietenul meu m-a agresat primul (la lansarea Jurnalului I-H-HI, când a vorbit de „gândirea de ghetou”, când a dat explicaţii neadevărate în privinţa demersurilor lui de a obţine manuscrisul). După multe – şi lungi ezitări

— Am pus la loc ceea ce iniţial scosesem din jurnal: întârzierile, amânările lui editoriale aducând mai degrabă a refuz (nedeclarat) decât constrângere.

Bine, am rămas, în continuare, fără un volum de publicistică (spre deosebire de Manolescu, Adameşteanu, Paler, Mălăncioiu, Patapievici, Cornea şi alţi „născuţi la 22 decembrie 89”, nemăsuraţii articlieri) – deşi eu, neicusorule, de la pazopt – n-am ce face, nu am editură, nu am câştigat la loterie – măcar în Jurnal să-mi strecor comiterile. După evaluarea mea, la ochi: cam jumătate din text. Asta-i. Aşadar: Sus inima! Jos abaterea! Moarte hoitarilor!