Joi 6 mai 1999

Am mai pus la poştă scrisori pentru Dacia, Boerescu, Cesereanu – 30 franci.

M-am odihnit binişor astă noapte, deşi parcă aş mai avea nevoie de vreo sută douăsprezece nopţi din astea.

Mă gândesc să scriu ceva despre „Lupta pentru roman” pe care a pornit-o Breban/de jos şi de pe caii.

Asta sună tot atât de inteligent precum „Cruciada românismului”.

Acum 22 ani era o vineri. Boul de Ceauşescu şi juncanii lui: Pleşiţă, Coman mă liberau de la Rahova, îmi dădeau drumul (din mână). Nu prevedeau pagubele unei asemenea încrederi în atotputerea lor (vezi-l pe Rugova de ieri, 5 mai, de azi, 6 – de cine ştie câte zile încă). Las'-că nu din pricina asta (a mea, carevasăzică) au avut ei oarecari dureri – bietul Nea Nicu avu ceva migrene-la-cap când îşi pierdu el floarea-vieţi' prin 'puşcarea de-i mai zice: voicanare – dar tot fără legătură cu mine. Că tot nu mai este nimic de făcut: la o întrebare idioată ca aceasta: „Ce ai face (fi făcut) dacă ai mai fi o dată în 31 martie 77? Ba nu – atunci era prea târziu, tancul se pornise -atunci la 1 ianuarie acelaşi an – ce ai fî făcut?” Iar eu să răspund, ca un tolomac: „Tot aia”. Parol!

Seara: semne bune cu Pacea în Iugoslavia.

A telefonat Solacolu: că el e convins: Manolescu e pilotat de Secu. Şi că el vede mâna lui Măgureanu. Că Breban 1-a atacat pe Manolescu – în chestiunea Caraion. Şi că Mălăncioiu s-a exprimatără şi ea – alături de Manole'. Cam simplificator.