Vineri 7 mai 1999

Nu am luat medicamentul prescris ultima oară de dr. Tordjman. Aşa. Mama ar fi zis: „De scârbă” – asta semnificând, la noi, în Basarabia: resemnare în tristeţe, în jale.

Tot mai simţibile semnele de pace. Numai că va fi o pace rusească: bine-bine, bombardamentele vor înceta, armata sârbească va părăsi Kosovo, provincia însăşi va fi împărţită („trei sferturi mie”, vor zice sârbii, rezervându-şi mai puţin mănăstirile, cât minele, „un sfert vouă.”), deportaţii se vor întoarce la casele lor incendiate, distruse. Dar bestiile nu vor fî pedepsite; autorii crimelor se vor primbla în linişte în Serbia – ca după tragedia din Croaţia, ca după războiul din Bosnia. Iar Miloşevici va continua să fie pentru sârbi: eroul care a înfruntat „toate armatele lumii”. E-hei: cât este Rusia de la pământ: dacă ar fî participat şi ciolovecii, chiar fără aviaţie, doar cu artileria trăgând de-a valma în tot ce există în faţă ochilor – în trei zile ar fi capitulat Sârbii, ca trenul! Fiindcă Occidentalul vrea să facă îngheţată fiartă: război „chirurgical”. Războiul, ori îl faci (şi ţi-l asumi cu toate distrugerile), ori nu-l faci de loc. Ce-i aceea „lovitură chirurgicală”? Ce sunt acelea: „pagube colaterale?” Greşeli? Bâlbe? Scăpate? Dar oameni sunt şi cei în uniforme, nu doar civilii. Şi nu toţi uniformaţii sunt convinşi de ceea ce fac. Fireşte: cel mai bine: să nu fie război deloc.

Eu însă altceva spun:

Cel mai bine pe lumea asta ar fi de n-ar fî – pe lume – ruşi. Ei sunt izvorul răului, de un secol încheiat. Ei i-au umilit la ei în strana-ua lor, pe oameni în asemenea hal, încât au provocat o reacţie disproporţionată: valul bolşevismului. Care s-a întins ca atare, în Germania, în Ungaria. La urma urmelor nazismul a fost un bolşevism de semn schimbat – ca şi fascismul, ca şi salazarismul (ca şi legionarismul): reacţie la acţie. În timp, în Spania, apoi după război: în China, în Coreea, în Vietnam, în Cuba, în Angola, în Cambodgia. În contemporaneitatea imediată Ruşii sunt direct vinovaţi, grav vinovaţi că nu au consimţit la propunerile Occidentului de a-l opri pe acest criminal de Miloşevici – deci sunt autori morali ai tragediilor din Croaţia, din Bosnia, din Kosovo (şi stai, că nu s-a terminat destabilizarea, urmează: Makedonia, Montenegru, Abania.).

E abia ora 9 seara, iar eu gata-obosit. Cu toate că nu mai iau căcatul de Vastarel, tot mor de somn (să dormi, să. Mormi.).