Luni 10 mai 1999

Se pare că teorica-mi de mai sus nu este valabilă în cazul ambasadei chinezice:

Vras'dzâcă: trei boambe distrug ambasada; chinezii protestează; li se asociază Irakul, Libia, Cuba şi alte raiuri (cum de o fi lipsit Coreea de Nord? A-ha: n-are bani de telefon, darmite de fax.); americanii îşi cer scuze, Clinton chiar a trimis o scrisoare Chinezului-general.

Explicaţia NATO: „aviaţia a folosit hărţi perimate '.

Măi, drăcie! Hărţi perimate.

Ieri dimineaţă am cumpărat Le Journal de Dimanche. Ce citesc pe prima pagină? Că tovărăşica fiică a tovarăşului nostru Miloşevici (Marjia, fetiţa-tatii cea cu televiziunea proprie şi personală), după ce i-a fost distrusă jucăriţa primită de la taica: şi sediul şi antena şi releu-rile în mai multe rânduri – că în ciuda „inexistenţei”, TV Koşava emitea, în continuare, soro! Puternic de tot, frate! Aşa, ca din pură întâmplare, programe naţionale sârbeşti întretăiate de programe. Cam chinezose, cum ar spune un ardelean pe nume Balint Mario!

NATO dă cu trei boambe în ambasada chină, din direcţii diferite, la intervale marcate. Rezultatul? Unde dai şi unde. Capră: Chinezii ca chinezii, dar emisiunile TV Koşava încetează, oameni buni!

Iar aici Occidentalii (corect: Americanii) procedează mai inteligent ca de obicei: pretind că a fost „o bavură”, îşi exprimă regretele, cer iertare şi în scris – iar în noaptea de azi-noapte nu mai bombardează Belgradul.

N-a fost deloc bavură, ci program: trei misile, din direcţii diferite. Ghidate, de. Emisiunea TV! Programate să caute „izvorul”, drept în chinezoaică mi ţi s-au înfipt! Fireşte, nimeni nu a putut observa care era „culoarea” cadavrelor sau a supravieţuitorilor – Sârbii ar fi pretins că albii făceau parte din „personalul indigen”.

Aşadar Americanii au distrus ultimul loc din care emitea fiica. Până găseşte altul, în altă. Ambasadă.

Această „reuşită” pare a fi cântecul de lebădă. Americanii au să fie siliţi să se dezangajeze – prea multe au fost distrugerile şi bavurile. Cum nu se lăsaseră traşi în acest căcat balcanic până în ultimul moment, tot aşa, acum au să învingă Nuţiamspuseu-iştii: „Nu ţi-am spus eu să nu te bagi?” Au să se retragă Americanii, nu chiar ca la Saigon, în 1975, dar nici mai glorios. Au să-şi facă bagajele, jurân-du-se pe mătuşile lor că nu se vor mai băga în trebile împuţiţilor de europeni – şi încă balcanici!

Pe urma lor, în ruina care se cheamă Iugoslavia, se va ridica Monumentul Sârbului Martirizat – dar învingător. Nici Karagici, nici Mlădiei, nici Arkan n-au să plătească pentru crimele din Croaţia şi din Bosnia; şi nici puii lor, pentru crimele din Kosovo.

Cât despre nefericiţii alungaţi de la casele lor – cine ştie când (şi dacă.) au să se mai întoarcă. Ba eu, albanez avânt la lettre, ştiu: dintr-un milion (socotit până azi), dacă se vor întoarce în Kosovo jumătate, ar fi mare minune. Fiindcă asta-i viaţa: oamenii au fost atât de traumatizaţi de ce li s-a întâmplat (o femeie – filmată din spate şi în umbră) povestea unei anchetatoare a Tribunalului că fusese violată de faţă cu bărbatul, părinţii şi copiii – şi că pe vreo trei din „mascaţii” care o luaseră la rând îi recunoscuse: consăteni, foşti colegi de şcoală, de baluri, de sport. Oricât de puternică va fi dorinţa de răzbunare, mai puternică are să fie frica de trecut (mai ales pentru femeile violate).

Cine are să se întoarcă dintre kosovari? Fie aceia, puţini, care nu au fost brutalizaţi, nu au văzut, cu ochii lor faptele sârbilor, fie cei care se gândesc la răzbunare.

Să iasă în faţă „creştinii” (mai ales ortodocşii cu epoleţi de Secu), să clameze „iertarea creştinească”! În primul rând, albanezii kosovari sunt, în majoritate, musulmani; în al doilea rând. n-ar fi creştineşte să ierte! Vasăzică un grup, o etnie, o pacoste dă peste tine, te schilodeşte, umileşte, alungă, iar tu, când îţi vine bine, ierţi! Dar meriţi să ţi se facă încă o dată şi-nc-o dată – în veci – ce ţi s-a mai făcut!

Sârbii au învins, şi-au văzut visul cu ochii: o Iugoslavie populată numai de sârbi-ortodocşi.

Ieri am văzut la TV un episcop montenegrin care spunea că încearcă să iasă de sub tutela bisericii sârbeşti.

Şi mi-am mai adus aminte de terorismul bisericii sârbeşti asupra celei româneşti (ortodoxe) din Ardeal, sub austro-unguri.