Marţi 11 mai 1999

Ieri mi-a venit de la Solacolu un plic cu fotocopii: o cronică distrugăreaţă a arheului cu acelaşi nume de zacusca, în Dilema, apoi din Contemporanul: un editorial al lui Breban şi un „redacţional” al lui Târlea în legătură cu Caraion.

Am scris, corectând o informaţie greşită a lui Breban şi trimiţând un exemplar din D-ale Manolesculuî. Iată scrisoarea:

Paris 10 mai 1999 Stimaţi colegi de la Contemporanul, Un prieten mi-a trimis o fotocopie după editorialul numărului din 22 aprilie a.c. al revistei Dvs. (semnat, fireşte, de director: Nicolae Breban), precum şi după textul „Cu multă jale, despre „Dosarul la români„„ (datorat lui Cătălin Târlea).

Cum este pentru întâia oară când mă aflu în acord cu litera Contemporanului (să şi-o schimbe, degrab'.) profit de ocaziune, ca să-mi arăt simpatia (o singură dată în ultimele două decenii – ajunge) cu Nicolae Breban în chestiunea Caraion.

Totodată trimit textul alăturat. A fost destinat Cotidianului, însă, neavând confirmarea (nici infirmarea) publicării lui, vi-l propun pentru reproducere – fie şi fragmentară.

În fine, corectez o eroare strecurată în editorialul semnat de Nicolae Breban:

Prin „Scrisoare deschisă lui „ – vezi România literară 50, 51, 52 din 1990 – Gelu Voican Voiculescu (Sturdza) şi-a publicat propriul „dosar 4e securitate” (al său, supraşeful Securităţii I) şi nu „al lui Goma”.

Cred că N. Breban confundă această a doua ispravă a actualului şef al României literare (prima: interviul luat lui Iliescu, imediat după mineriada sângeroasă din 13-l5 iunie 90 – cel începând astfel: „om cu o mare.”) cu un număr al Adevărului (iunie? Iulie? 1995) în care actualul tovarăş de şaibă al său – vorbesc, în continuare, de Nicolae Manolescu – (şi, vai, al fostului meu prieten Dorin Tudoran), pe numele său C. T. Popescu, îmi întredeschidea dosarul, cu, pe prima pagină, contribuţia sa intitulată cu nesfârşită subtilitate: „Gomora” (n-o să credem: numele meu îi evoca. Pă-catele cetăţii cu pricina.), în care explica onor. Clientelei scânteisto-fesenisto-securiste cum „aşa-zisul” s-a ocupat, în ultima detenţie, cea din 1977, „cu linsul cizmelor lui Ceauşescu”.

Acestea fiind zise, vă salută, Aseară Miloşevici a mai încercat o cacealma: a pretins că „armata sârbească a început retragerea unilaterală din Kosovo”. Din fericire, Americanii, traumatizaţi de afacerea ambasadei chineze, nu au marşat.

Nişte persoane foarte învăţate au şi evaluat sumele cu care va putea fi reconstruit Kosovo, despăgubite Albania, Macedonia, Montenegro, apoi Bulgaria, România (Ungaria nu a fost pomenită -probabil pentru că face parte din NATO): nuştiucât, n-am reţinut miliardele şi nu ştiu dacă erau de dolari ori de euro (cam acelaşi lucru).