Paris 15 martie 1999

Stimată Doamnă Elvira Iliescu, Am primit textul dactilografiat şi am fost impresionat de atâtea cuvinte bune. Numai că introducerea (şi finalul) se aşează. pe poziţii greşite, cum ar spune (a şi spus) un tovarăş.

O spun de la bun început, pentru a nu exista dubii: mi-a făcut foarte bine pe la inimă atitudinea publică (am să revin.) a oameniilor de la Aspro. Am luat din ea numai ceea ce este dezinteresat – şi riscant (fiindcă nu e bine să te arăţi în bune relaţii cu unul ca mine.). Deşi a trecut atâta timp de la anunţarea „preferinţei” lor, nu am primit nici un semn – nici oficial (doar e asociaţie cu statut, care percepe şi drepturi de autor, nu?) şi nici măcar o scrisoare, ori un telefon dinspre cei presupuşi de mine a fi asproioţi: I. B. Lefter, Dan Petrescu.

— Şi mai cine? Şi mai nu ştiu.

Neavând cui să mă adresez, nu am comunicat. Anume fleacuri-esenţiale:

Premiul Nobel pentru literatură se acordă o dată pe an, unui singur scriitor;

Propunerile se fac numai dacă Fundaţia Nobel şi-a exprimat dorinţa ca X

        (persoană) sau Z (organizaţie, asociaţie având legătură cu literatura) a fost invitată să o facă şi a primit toate „hârtiile” necesare propunerii;

O persoană ori o asociaţie dată poate propune un singur candidat – nu mai mulţi (stă scris limpede în regulamentul trimis);

Atât acţiunea de a propune un candidat, cât mai cu seamă numele candida tului trebuie să rămână secrete (fundaţia nu foloseşte acest termen, ci eufemizantul: „discreţie”).

Vă întreb pe Dvs., care aţi citit – aţi şi scris – despre jurnalele mele – care multe lucruri „indiscrete” divulgă – aţi citit, ziceam, undeva că ani de zile i-am propus -alternativ – pe Eliade şi pe Eugene Ionesco? Fireşte, nu. Nici că, după unsprezece ani i-am anunţat să nu-mi mai trimită documente în vederea propunerilor, pentru că. Favoriţii mei nu au fost luaţi în seamă. Am rupt tăcerea acum, pentru că nu mă mai simt legat de discreţia cerută celor care propun.

Revin: le sânt recunoscător celor de la Aspro că s-au gândit la mine în termeni atât de elogioşi, însă nu pot să nu observ că ei au călcat regulamentul (urmarea fiind dublă: lor nu li se va mai adresa Fundaţia, pentru propuneri – şi propusul/propuşii – sunt eliminaţi din selecţie – fiindcă li s-a rostit-scris numele).

În afară de această eroare de comportament mai există una de termeni. Aşa cum scriitori, pasămite, folosesc pentru Românii exilaţi, desţăraţi, emigraţi, etc termenul impropriu: (jiasporă (când ar fi suficient să privească într-un dicţionar explicativ, să afle că înseamnă împrăştiere, diseminare. A unei seminţii – exemplul, întâi al evreilor: apoi în acest secolo: al armenilor, al ţiganilor), de la o vreme folosesc termenul nominalizare.

Întrebare la îndemâna oricărui om normal: cum poate „nominaliza” (pentru Nobelul de literatură) cutare societate a scriitorilor din România (şi mai face şi publică. Nominalizarea!), când acest act rămâne în sarcina exclusivă a Comisiei suedeze – după câteva tururi de scrutin? Dar, pentru Dumnezeu: „nominalizare” nu este acelaşi lucru cu. Propunere.

Cineva căruia îi explicasem aceste elementare lucruri mi-a replicat: „Dar Majestatea Sa Regele Mihai I-ul nu a fost şi el nominalizat pentru Premiul Nobel pentru pace?”

Nobelul pentru pace este decernat la Oslo, de norvegieni – iar laureaţii sunt, de obicei, doi (foşti duşmani care s-au împăcat) – pe când Nobelul pentru literatură este al Suediei, deci al. Lui Alfred Nobel şi, dacă la matematici, chimie, economie, biologie pot exista mai mulţi laureaţi, la literatură, cu trei excepţii, ba.

Acestea fiind spuse, vă rog, dragă Elvira Iliescu: dacă aţi trimis textul undeva spre publicare, ajungeţi-l din urmă şi opriţi-l. Toate referirile la Aspro şi la Nobel sunt. În afară de chestie.

Desigur, dacă băieţii de la Aspro au comis o gafă din. Cumsecădenie, numitul Lulici, ca de obicei, a dat cu coarnele-n gard, anunţând. Preferinţele-i.

Tare aş vrea să mă fi făcut înţeles, să nu luaţi cele scrise mai sus decât ceea ce sunt: o încercare de a lămuri câteva lucruri.

Pe curând,