Vineri 19 martie 1999

Am visat-o pe Monica Lovinescu: Dormeam – undeva, într-o odaie pe care n-o recunosc, acum. Aveam somnul agitat, mă trezeam, mă răsuceam, iar mă trezeam. La un moment dat, m-am deşteptat, am văzut-o pe Monica Lovinescu pe un scaun, drept în faţa ochilor mei. Era bine dispusă şi zâmbea – şi aştepta să mă trezesc; ori să dau semne că m-am trezit. Eram culcat pe partea dreaptă şi vedeam cum se scurg pe cearceaf boabe mărunte, albe, de ceva. Am înţeles (în vis): curgeau din buzunarul de la piept al bluzei şi era (u). Edulcorant (deşi acela se prezintă ca praf.). Marea sfâşiere era: o întreb pe Monica: de ce a venit? Sau cum a intrat – de n-o simţisem?

Pe aceste grave frământări m-am trezit. Şi mi-a părut rău că a fost doar vis, tare aş mai fi tras o bârfă cu Monicuţa! Doamne dar ce i-am mai fi forfecat pe Manolescu, Iorgulescu, Blandiana, Dimisianu, Liiceanu – ba chiar şi pe Hăulică – ce: el nu-i om?

În Viaţa românească trimisă de LIS un foarte bun text al lui Grigurcu, despre Alexandru George. (atacând eseul lui Iorgulescu, „Marea Trăncăneală”). De zile mari! Are să-mi facă plăcere să-i comunic această impresie.

Să nu uit: la telefon, LIS mi-a spus că a ales pentru V.r. un capitol din Bonifacâa – când anume va apărea, asta e altă pereche de nădragi, dar m-a asigurat că anul acesta. Am întrebat ce anume a selectat, a răspuns: capitolul 6. Or eu nu-mi ţin minte cărţile pe cifra capitolelor, are să trebuiască să mă uit pe o dactilogramă, ca să văz. El a zis ceva cu fâcutul-dragostei, dar voiu să verific.