Vineri 26 martie 1999

Am răspuns lui Vasile Baghiu şi lui Laszlo:

Paris 26 martie 1999 Stimate Domnule Laszlo, Felicitări pentru apropiata apariţie a Dicţionarului italian-român; felicitări pentru „ziua onomastică” (eu am doar un calendar franţuzesc, deci catolic, indică un Saint Cyrille), însă dacă ziceţi că e aşa.

Mulţumiri pentru tăieturile trimise.

Povestea cu hotelul la care voi sta – şi la Cluj – stă astfel: dacă tot umblu cu „dacă”, permiteţi-mi, vă rog, să trag la 'otel. Mulţumesc.

Bună şi vestea potrivit căreia vi s-a propus să alcătuiţi un volum de polemici.

Sânt de acord să includeţi propostele şi „ripostele”. Pentru ca dialogul să fie limpede va fi necesar să introduceţi, după Scrisoarea Dvs. deschisă şi cele câteva epistole lămuritoare:

Scrisoarea Dvs. din (tot) 3 februarie 1998 (începe cu: „Vreau să vă reamin tesc un citat.” şi se încheie cu: „. m-am pomenit cu necazul”);

Scrisoarea mea din 12 februarie 98 (începe cu „Am primit ambele scrisori datate „3 februarie„„, se încheie cu: „. L-aş ofensa pe Laszlo cel dinainte de vara anului 1997”);

Scrisoarea Dvs, către Dan Petrescu din 23 februarie 98, din care un exem plar mi l-aţi trimis, indicând pe un „fluturaş”: „Spre informare.” (începe cu: „Din câte cunosc, la Editura Nemira se află în pregătire un volum de.”, se încheie cu: „. Ţinând seama şi de prevederile Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, să dispuneţi includerea numitului text [Scrisoare deschisă, n.m.

P. G.] în finalul dialogului publicat la Nemira, după ce veţi fi obţinut, fireşte, şi consensul d-lui în această direcţie”);

Scrisoarea mea din 3 martie 98 (începe cu: „Asta, într-adevăr, surpriză!”, se încheie cu: „Cu amintiri plăcute”);

Scrisoarea Dvs. din 12 martie 98 (începe cu: „Să clarificăm un lucru”, se încheie cu: „Când veţi înţelege acest lucru poate că ne vom mai scrie. Cu amintiri aşa şi-aşa”;

Scrisoarea mea din 19 martie 98 (începe cu: „La 3 martie vă trimiteam scrisoarea următoare” – se face trimiterea la acea scrisoare, apoi se citează finalul din

19 martie: „între timp nu au intervenit lucruri noi. Deci nu am ce vă comunica.

Al Dvs.) „

Scrisoarea Dvs. din 26 martie 1998 (începe cu „După cum m-aţi rugat.”, se încheie cu: „Cam astea voiam să vi le spun. În rest, toate bune”).

Fiind şapte – toate reproduse integral – ne putem opri, fără a include şi scrisoarea mea din 1 aprilie 98.

Această coda, necesară, nu va ocupa mai mult de 10 pagini convenţionale; hai, 100, vorba lui Cioran, fie-iertat.

Dacă nu mai aveţi copii, vă trimit eu fotocopii.

Vă urez să vă apară cât mai repede.

Fiindcă Radu Mareş tot nu mi-a scris (s-au făcut 3 luni), vă rog să-i amintiţi că încă mai trăiesc.

Toate bune, Azi, să bat în lemnu-mi, încă nu am avut ameţeli. Să fie efectul (în sfârşit) al medicamentelor? Ori pentru că de dimineaţă am ieşit în piaţă şi, ca totdeauna, „aerul” îmi face bine?

De mâine mă apuc să scriu un text despre războiul din Iugoslavia.