Când arde soarele de mai,

Când vântul iernii geme,

Măreţul brad pe naltul plai

Stă verde-n orice vreme.

O rădăcină de colos
Şi-a sfredelit în stâncă
şi de pe stâncă maiestos
Mai sfredeleşte încă!

De mult cu blocul de granit
El s-a făcut totuna
şi pe-amândoi necontenit
îi zguduie furtuna.

Şi lemn şi piatră la un loc,
Verdeaţa-l ne-ntreruptă,
Aspiră ger, îndură foc,
Cu trăsnetul se luptă!

La piept cu viforul turbat,
La cap cu norul rece,
De-atâţia ani nestrămutat
El tot aşa petrece.

De-ar fi să-l daţi în văi adânci
Odihnă dezmierdată,
Răpindu-l viscole şi stânci,
L-aţi omorî pe dată!

Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Măreţul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme!