A patruzecea iarnă, a patruzecea vară

S-au dus pe-a vremii roată,

De când prin mii de echuri suspinului din ţară

Răspunse ţara toată;

Căci sunt anume timpuri în care o idee îşi află un răsunet,

Ş-atunci, ori niciodată, ia foc dintr-o scânteie,

Suspinul naşte tunet!