Căci el zicea în gându-l, ca toţi apăsătorii în scurta lor vedere:

„Nu-mi pasă de nimica! Nu mă-nspăimântă norii!

E aburul ce piere!”

Da! Abur este norul, suspinu-l o suflare
Ce-n aer rătăceşte,
Uşoară, nesimţită, gingaşă, dar în care
Un trăsnet locuieşte!