Cântul III Nepoata lui Moțoc

„Să nu te blăsteme cineva: s-ajungi slugă la cai albi și stăpân femeie s-aibi!“

Anton Pann

FEȚELE :

RĂZVAN, ostaș leșesc

VIDRA, iubita lui

RĂZAȘUL, tovarășii lui

VULPOI, tovarășii lui

SBIEREA, prins în război

HATMANUL

MINSKI

PIOTROWSKI

ISCOADA MUSCĂLEASCĂ

OSTAȘUL I

OSTAȘUL II

OSTAȘUL III

CĂPITANI ȘI OSTAȘI LEȘEȘTI

O tabără leșească la marginile țării muscălești: corturi, tunuri, arme...

(Trei ostași, din cari I și II duc pe cel al treilea, greu rănit.)

OSTAȘUL I

Mulți muscali ucis-ai oare?

OSTAȘUL II

Cu sabie?

OSTAȘUL I

Cu ce vrei!

OSTAȘUL II

Cu sulița două sute și cu paloșul vro trei!

Opt sau nouă-zece sute... Poate și mai mult!...

OSTAȘUL I

Desigur!

OSTAȘUL II

Dar tu?

OSTAȘUL I

N-am ucis nici unul. Nu-mi place. N-am vrut eu singur!...

Rănit-am însă vro mie... Tu mă știi că-s cam voinic:

Tot răni de cele mai grele, de la cap pân' la buric...

OSTAȘUL II

Vezi, așa suntem noi, leșii!

OSTAȘUL I

Trăiască Țara Leșească!

Muscalul, de-ar fi cu dracul, tot nu-i chip s-o biruiască!...

OSTAȘUL III

Of!... Eu mă sfârșesc cu zile... și voi, ca niște nebuni,

Când nu tremurați în tufe, vă desfătați în minciuni!...

Ah! duceți-mă la doftor: încai moartea să mă scape...

(Câteșitrei ies la dreapta, pe când la stânga se arată Minski și Piotrowski.)

MINSKI

Uite, măi! Inima-n mine plesnește, gata să crape!...

Sângele mi se ridică și se suie în obraz

De ciudă, de-ntărâtare, de durere, de necaz!

Cum ți se pare, iubite? într-o tabără crăiască,

Tocmai în mijlocul nostru și-n țara noastră leșească,

Un străin, o venitură, un om fără căpătâi,

Un nătărău din Moldova să fie tot cel dintâi?

Pe când eu zac la o parte, lăsat fără nici o treabă,

Uitat ca o jucărie, ca un copil, ca o babă!

PIOTROWSKI

Ce vrei! Ut verum dicamus , mărturisește și tu

C-acest vir valachus este strenuissimus... Ca să vorbim drept

MINSKI

Ba nu!

Eu nu recunosc aceasta! Nu se cheamă vitejie

A nu se teme de moarte numai din obrăznicie!

Un nu știu cine ca dânsul, un mojic necunoscut,

Nu-i este iertat a face lucrurile ce-a făcut!

Să cuteze el s-apuce steagul muscălesc cel mare...

Aceasta m-aruncă-n friguri, în furie, în turbare!...

Să pătrunză chiar în cortul voievodului rusesc...

O! aceasta-i grozăvie! Sunt gata să-nnebunesc!

Spune singur tu, fârtate, dacă nu era mai bine

Niște astfel de izbânde să se fi făcut de tine?

Sau de-un altul orișicare... iar de mine mai ales!...

Spune, spune tu!...

PIOTROWSKI

Firește! Non est in dubio res.

Însă, carissim' amice , așa va fi totdauna

Că virtus nu-i alta-n lume decât prospera fortuna

.

Răzvan e felix ad casunt ! Totu-i merge găitan!

E noroc. Venti faventes!

MINSKI

Tot Răzvan! Răzvan! Răzvan!

Tabăra leșească-ntreagă mi-l înalță și-l ridică,

Iar despre noi nu s-aude, nu se vorbește nimică!... Nu-i nici o îndoială

Dreptu-i oare, ca-ntr-o țară, în care eu sunt născut,

Un venetic fără nume să fie mai cunoscut?!...

Zici că-i noroc?... Nu-i aceasta!... Nici noroc, nici vitejie!

Este altceva, iubite, și-o să ți-o spun numai ție...

Eu sunt sigur ș-aș fi gata chiar să jur c-acest Răzvan

E frate...

PIOTROWSKI

Frate cu cine?

MINSKI

Cu...

PIOTROWSKI

Dic quaeso

!

MINSKI

Cu Satan!

PIOTROWSKI

Ce spui, Domine mi Deus! ... Dar de-unde s-o știi aceasta?...

MINSKI

O vei ști și tu ca mine... Spune-mi, văzut-ai nevasta

Îmbrăcată bărbătește, haine negre, chip bălan,

Care întovărășește ne-ncetat pe-acest Răzvan? Spune, te rog

PIOTROWSKI

Am văzut-o... E frumoasă! Virgo facie concina,

Perdecora, pervenusta...

MINSKI

Ha, ha, ha! Asta-i pricina!

Răzvan zice că-i e soră, dar eu pot să-ți dovedesc

C-acea muiere-i chiar dracul, numai botu-i femeiesc!

Dânsa-i o fermecătoare ce cu farmecele sale

Are puterea pe-oricine să-ntunece, să-l înșale,

Să-i ia văzul, să-l orbească, să facă noaptea-n amiaz,

Încât s-o crezi că-i frumoasă și pe Răzvan că-i viteaz!...

PIOTROWSKI

Ce-i drept, Sanctissimus Thomas, in Summa Theologiae,

Firmat asemenea fapte, iar Petrus Hispanus scrie

Cum că foemina și dracul sunt affines oarecum:

Dracul e foc, iar femeia iese dintr-însul ca fum...

MINSKI

Crede-mă c-acea muiere, orice-i spune, orice-i zice,

Orice-i vrea, e însuși dracul... Fecioară cu chip plăcut, minunată, foarte frumoasă

PIOTROWSKI

Taci, că, iată, vin aice

Alii duo Valachi , ce-i tot văd mai-mai de-un an

Conjunctissime vivendo nedespărțiți de Răzvan...

MINSKI

(privind în partea de unde vin Răzașul și Vulpoi)

Piha! Ce făpturi ciudate! Ce ființi nesuferite!

Ce mișcări respingătoare! Ce obrazuri necioplite!

Eu unul îți spui atâta că de-oi fi vrodată crai Lucrul este cu putință - ei bine, de trei ori vai

Ce legi aspre n-aș mai face, ca să dau peste hotară

Și să gonesc într-o clipă toți moldovenii afară!

Însă toți! Toți pân' la unul! Nici un om! Nici un picior!

Numai pe Răzvan, el singur, l-aș lăsa... ca să-l omor!

RĂZAȘUL

(cântând de departe)

Vom îmblăti la săcară

Până-n mândra primăvară

Ș-om ieși la codru iară,

În capătul șesului,

La marginea drumului,

În calea armeanului!

MINSKI

(dulce)

Să trăiți, voinici! Ceilalți doi valahi

VULPOI

Prea bine; mulțumim.

RĂZAȘUL

Și sănătate,

Căci în lume sănătatea e mai bună decât toate!

MINSKI

Mă prea bucură-ntâlnirea... Doream să vă văz de mult...

Eram să vă-ntreb un lucru...

RĂZAȘUL

De nu-i fi lung, eu te-ascult,

Fiindcă noi, moldovenii, știm așa că vorba lungă

E nebunie de creieri și sărăcie de pungă.

MINSKI

Aș dori s-aflu... Pe cinste, Răzvan al vostru mi-i drag,

Și... vorbind c-un oarecine... făcut-am un rămășag...

Ca să nu-l pierd... mă pricepeți... vreau să zic... îmi trebui mie...

În sfârșit, ce fel de slujbă sau ce fel de boierie

Va fi avut în Moldova viteazul cel strălucit,

Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,

Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!...

VULPOI

Drace! vrei numai atâta?...

RĂZAȘUL

Taci, Vulpoiule; nu-i spune...

VULPOI

(zâmbind)

Ba să-i spui! De ce să piarză săracul un rămășag?

Mai vârtos când știu acuma că Răzvan îi este drag!...

Învață dar de la mine că slujba ce-o avusese

În țara Moldovei este dintre cele mai alese;

O treaptă atât de naltă, încât era mititel

Boierul cel mai puternic când se punea lângă el...

PIOTROWSKI

Admirandum!

MINSKI

Dar ce slujbă? Cum se cheamă?

RĂZAȘUL

Măi, ți-ajungă!

Că ne-am înțeles odată de-a nu face vorbă lungă...

Sunt cam iute. Bagă sama!...

VULPOI

Las', Răzașule!... Eu vreau

La toate câte dorește să-i pot răspunde pe șleau.

Că doar nu ne cercetează cu vrun scop de răutate,

Mai cu samă când iubește pe Răzvan ca și pe-un frate... Este de admirat

Așadar, mă-ntrebi ce slujbă? Cum se cheamă?... Fel de fel!

Unii căpitan îi zice, alții-i zice vătășel...

Dar treapta-i mult mai de frunte, prin putere și simbrie,

De cum pe la voi aice este chiar o hătmănie!...

PIOTROWSKI

Capitaneus pedestris

?

VULPOI

Ba și călare ades:

Pedestrime la strâmtoare și călărime la șes...

În codru se pedestrește, pe câmp încalecă iară:

Astfel este rânduiala oștilor la noi în țară...

MINSKI

Dar avea moșii?

VULPOI

Ha, drace! La asta eu nu m-am gândit!...

(După o tăcere.)

Cât poate da o moșie, Răzvan capătă-nzecit...

Adecă cevași ca dijmă, în bani, în grâne și-n vite,

Ce trebuia la poruncă să-i dea toți pe negândite...

PIOTROWSKI

Și-ți fi avut multe pugnas, videlicet bătălii? Comandant de infanterie?

Lupte, adică

VULPOI

O! se-ntâmplă câteodată și-ntr-o zi două sau trii,

Cât ținea vremea de vară, căci în urmă, la iernatec,

Ne hodineam cum fac turcii: obicei îndemânatec!

MINSKI

Dar spune-mi, acea femeie...

RĂZAȘUL

(cu furie)

La dracu! La nouă draci!

La nouă sute!...

MINSKI

Ce-ți trebui? Ce vrei, voinice?...

RĂZAȘUL

Să taci!

Bată-te mama-pădurii! Te mai legi și de muiere?

MINSKI

Ba nu; doream să știu numai...

RĂZAȘUL

Zău, mai bine fă-mi plăcere,

Ori ne lasă tu aice, sau noi te lăsăm aici!...

MINSKI

(către Piotrowski)

Haidem, tovarășe!

PIOTROWSKI

Ergo

...

MINSKI

Să fiți sănătoși, voinici!

(Iese cu Piotrowski.)

RĂZAȘUL

Bună treabă!... Pizma, ura, zavistia, vrăjmășia,

Și nici un pai de răsplată pentru toată vitejia,

Iată câștigul cel mare, ce Răzvan l-a dobândit!

De când părăsise țara și codrul blagoslovit!

Vai de dreptatea leșească! Vai de bunătăți streine!

Ne-am păcălit, măi fârtate! Rău ne-am păcălit!...

VULPOI

(gânditor)

Vezi bine!...

RĂZAȘUL

Mai înțelept moș Tănase, când zicea oftând cu foc!

Tu fă ce-ți place, Răzvane, dar eu o să stau pe loc;

Nu las Moldova, și pace! foamete, sete, rușine,

Aice să sufăr toate, căci e cuibul meu!...

VULPOI

Vezi bine!... Așadar

RĂZAȘUL

Și eu, Vulpoiule dragă, trebuia verde să-i spui,

Iar nu să caut orbește buricul pământului,

Uitându-mi de răzășie!... Poate că prin judecată

De mai rămâneam în țară, tot o câștigam odată.

Hrisoavele mele iată-s!

(Scoate din sân o legătură.) Aci trei urice sânt

De la Alexandru-vodă și de la Ștefan cel Sfânt,

Pe cari le stropesc cu lacrimi, le șterg de praf cu suspine,

Și le știu pe dinafară, făr' să fi citit!

VULPOI

Vezi bine!...

RĂZAȘUL

(sărută și apoi ascunde legătura)

Îi ziceam eu: Măi Răzvane, nu pleca! nu fi nebun!

Decât orice trai în lume, traiul codrulu-i mai bun!...

Of! Nu vru să mă-nțeleagă!... Și tu știi a cui e vina?

Așa-i când tace cocoșul, lăsând să cânte găina;

Așa-i când capra-i în frunte, poruncind în loc de țap,

Așa-i când bărbatu-i coadă; așa-i când muierea-i cap!...

Din dobitoacele toate, numai matca la albine

N-are cusur ca stăpână... Celelalte, vai!

VULPOI

Vezi bine!

RĂZAȘUL

Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moțoc!

Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpârstoc,

Pe care Vidra mi-l mișcă și-l întoarce fără preget,

Și la dreapta, și la stânga, nu cu mâna, ci c-un deget!...

Ș-apoi eu nu dau cu gândul, oricât de mult chibzuiesc,

De ce Vidrei nu-i plăcuse obiceiul haiducesc?

VULPOI

M-am gândit și eu l-aceasta, ș-am ajuns drept încheiere

Să cred că Vidra-i smintită, ca orișicare muiere,

Iar Răzvan, de-a fost odată cu o minte de bărbat,

De când ascultă pe Vidra, și dânsul s-a deocheat;

Căci nebunia s-acață mai rău ca un mărăcine

Și trece ca o căscare de la om la om...

RĂZAȘUL

(gânditor)

Vezi bine!

VULPOI

Este-nvederat că leahul nu face haz de Răzvan...

Ș-apoi de-ar mai ști, o, Doamne! că nu-i creștin, ci-i țigan...

Oho! L-ar goni departe! Ba cu dânsul și pe tine...

Iată cum ne duce Vidra, trăgându-l de nas!

RĂZAȘUL

Vezi bine!

VULPOI

Leșii au o lege-anume: un om de neam țigănesc

Să nu calce cu piciorul pe pământul cel leșesc...

Alte neamuri să poftească, orișicând și orișicine...

RĂZAȘUL

Vezi bine!

ISCOADA

(arătându-se din fund)

Creștini cucernici...

VULPOI

Ce-ți trebui?

ISCOADA

V-am văzut, de nu mă-nșel,

Umblând cu Răzvan...

RĂZAȘUL

La naiba! Nici tu nu te-mpaci cu el?

ISCOADA

Nu mă-mpac? Iartă-mă, Doamne! Eu nici nu-nțeleg ce-i ură;

A iubi pe toți creștinii mă-nvață Sfânta Scriptură...

Așadar, vă rog să-mi spuneți într-un chip cuviincios,

Unde poci oare să-l aflu, în numele lui Hristos?...

(Zărind pe Răzvan, care se apropie.)

Dar ce văd! Iată chiar dânsul!... Dumneata ești, mi se pare,

În toată creștinătatea luptătorul cel mai tare?

Ca sabia lui Arhanghel, ca toiagul lui Aron,

Praștea lui David prorocul, buzduganul lui Samson...

RĂZVAN

Sunt Răzvan...

ISCOADA

E de nevoie, nimenea ca să n-o știe,

Să vorbim precum vorbise Moise cu Iehova...

RĂZVAN

(cătră Vulpoi și Răzașul, făcându-le semn să plece)

Fie!

RĂZAȘUL

Crede-mă c-ar fi mai bine ca și pe noi să ne lași.

Ai mulți dușmani... Chiar muscalii nu-ți sunt așa de vrăjmași

Ca leahul cel pizmătareț, care alta nu visează

Decât el să se ridice și toată lumea că cază...

RĂZVAN

N-aveți grijă! Fiți în pace!... Puteți să vă depărtați!

Brațul meu e lângă mine și sabia-i lângă braț...

VULPOI

(depărtându-se cu Răzașul)

Haidem, Răzașule dragă! Să-i spunem Vidrei aceasta:

Cine pe noi nu ne-ascultă o s-asculte pe nevasta...

RĂZVAN

Suntem singuri. Ce vrei?

ISCOADA

Jură de-a nu spune nimănui

Taina cea de mântuire ce-am venit ca să ți-o spui.

(Răzvan face un semn de învoire.)

Nu-i așa! Eu vreau anume pe crucea prea lăudată,

Pe cei doisprezeci apostoli și pe maica cea curată,

Pe cele șapte biserici, pe cei patruzeci de sfinți,

Pe soborul din Nikeia cu trei sute de părinți,

Pe-o sută cincizeci de psalmuri, pe șaptezeci de tâlcovnici,

Pe toți fericiții pusnici și mucenici și duhovnici

Și pe ieslele la care se-nchinară cei trei crai

Să-mi juri mai întâi de toate că leșilor nu mă dai...

RĂZVAN

Tu nu ești leah prin urmare?

ISCOADA

(făcând cruce)

Dumnezeu să mă păzească

De-a fi eretic ca leșii de lege papistășească!...

Dar dumneata, ca și mine, ești pravoslavnic curat,

Și slujind în astă țară, faci cel mai mare păcat,

Precum zice sfântul Pavel...

RĂZVAN

Așa! Iarăși cele sfinte?

Ce vrei? Ce cauți pe-aice? De la cine vii și de-unde?

Ce faci în oastea leșească și ce-ai cu mine?... Răspunde!...

ISCOADA

(văzând pe Vidra, care se apropiase și se pusese în fața lui)

Acest om... astă muiere... muierea nu-i tocmai om,

După cum mărturisește fericitul Chrisostom...

RĂZVAN

Taci!

ISCOADA

Femeia-i cam limbută: ea nu pricepe ce-i taina;

Vorba-i lungă ca și coada, coada-i lungă ca și haina,

Precum arată prorocul!

RĂZVAN

(apucându-l de barbă)

Zău, nu mă mai stăpânesc!

ISCOADA

Nu mă necinsti!... Sunt preot și părinte sufletesc...

RĂZVAN

Zici că ești preot?... Dar spune-mi, popii i se cade oare

Să-și arunce jos veșmântul, călcând rasa sub picioare,

Și prin fapta cea mai neagră să mânjească sfântul dar,

Iscoadă-n întreaga lume, preot numai în altar?

ISCOADA

Fiule! Eu nu văd răul de-a lucra cu stăruință

Pentru sfântul țar și pentru pravoslavnica credință.

Păcatu-i al dumitale, care, fiind moldovean,

Îți dai sufletul în gheara leahului celui viclean,

Popor depărtat de lege, oi rătăcite din turmă

Și pe cari o să-i strivească judecata cea din urmă,

La un loc cu filistenii și cu Gog și cu Magog...

Ș-apoi făcându-le astea, unde-i folosul, mă rog?

RĂZVAN

Eu caut numai la cinste...

ISCOADA

Fleacuri! Treabă de cuvinte!

Folos, cinste, tot aceea, deși se cheamă altminte!

Așadar, ce fel de cinste dobândit-ai de când ești?

Ca Nemvrodul din Scriptură, floarea cetei diavolești?

VIDRA

Are dreptate, Răzvane! Iat-a treia bătălie

În care brațul tău varsă ploi de sânge pe câmpie,

Ș-apoi unde-i mulțumirea și răsplata ce-o primești,

Ridicând pe brazda morții clăi de stârvuri dușmănești?...

Pe când tu goneai vrăjmașul, dând cu pieptul la năvală,

Alții mulți s-ascund în umbră, de-unde, răsărind cu fală,

Îi vezi mari, îi vezi în frunte, lăudați, slăviți, aleși,

Iar tu rămâi tot în urmă, ca o slugă printre leși!

RĂZVAN

Și tu, Vidro?

ISCOADA

Jupâneasa vorbit-a dumnezeiește!

Câteodată prin femeie duhul cel sfânt ne vorbește!

De pildă, Ana, Iudita, Estera... mai în sfârșit,

Este-nvederat că leahul de loc nu te-a răsplătit...

Rusul știe mult mai bine să dea orișicui dreptate...

RĂZVAN

Taci! Destul!

VIDRA

Vorbește!

ISCOADA

Țarul îți dăruiește trei sate...

VIDRA

(cu dispreț)

Bogăție? Nu-i aceasta!

ISCOADA

Trei sate lângă Kazan,

Și, cât va ține războiul, o treaptă de căpitan...

VIDRA

(mișcată)

Căpitan?

ISCOADA

Mai pe dasupra, pentru creștineasca faptă,

După moarte fericirea ș-un locaș în rai te-așteaptă...

RĂZVAN

Nu primesc!

VIDRA

Ce spui, Răzvane! Dar de ce să nu primești?...

Nu-i puțin căpitănia în oștile muscălești.

Tu nu ești născut aice; poți să mergi în lumea-ntreagă;

De leși n-ai nici o nevoie și nimica nu te leagă...

Cată-ți norocul aiurea, dacă nu-l găsim aici!

RĂZVAN

Am jurat!

ISCOADA

Dar jurământul nu se dă la eretici.

Deci mitropolitul nostru pe dată o să-l dezlege,

Judecând după soboare și dumnezeiasca lege,

Precum anume se scrie în sfântul Nomocanon,

Citește cap paisprezece soborul din Chalkedon,

Cap treizeci și trei sau patru sobor din Laodikia,

Asemenea capul două sobor din Antiohia...

RĂZVAN

Fugi, popă fără credință, ce legea ți-o iei în râs!

Fugi, de-aci!...

VIDRA

Dar uiți, iubite, că de-ar fi oricum să fie

Muscalu-ți dă chiar îndată cinstea de căpitănie...

Vei fi căpitan, Răzvane!... Căpitan, aceasta-i mult!...

ISCOADA

Și trei sate mari...

RĂZVAN

Lipsește! Mi-e greu să te mai ascult!...

VULPOI

(venind iute, turburat)

Topenie! Grozăvie! Bazaconie!...

RĂZVAN

Ce este?

VULPOI

Lucrul nevisat în vise, nepovestit în poveste!...

Vezi pe hatmanul acolo, stând la vorbă și la sfat,

De toată căpitănimea ocolit și-nconjurat?

(Iscoada se uită unde arată Vulpoi și fuge în partea cealaltă.)

RĂZVAN

Ei bine, ce mă privește?

VULPOI

(cu necaz)

Ei bine!... Ba zău nu-i bine!...

Ei vorbesc și pun la cale și se-ntreabă chiar de tine...

RĂZVAN

De mine? Ce nălucire!

VULPOI

Căpitanii într-un gând

Îți tot caută pricină și te defaimă pe rând;

Unul cere să te scoață din oaste, altul din țară,

Al treilea chiar din lume te-ar da bucuros afară,

Iar hatmanul mi-i ascultă, neclintit ca un butuc;

De multe ce tot aude s-a făcut și el năuc!

VIDRA

Veză, Răzvane, ce greșeală de-a ne vesteji aice,

Pe când într-o altă parte ai putea să fii ferice?

Hai în oastea muscălească! Atâta ne-a mai rămas...

Te-așteaptă căpitănia, de-i face numai un pas...

VULPOI

Vine hatmanul... Privește!... S-au orpit în două rânduri...

E posomorât bătrânul: se cunoaște că-i pe gânduri.

RĂZVAN

Fie ce-a fi, las' să fie!... Eu, unul, tot ce-am jurat

Păstrez cu fruntea senină și cu cugetul curat!

Jurământul nu-i o glumă născută printre pahare

Și, deodată cu beția, răsuflată prin uitare:

Jurământul pentru mine este mândrul curcubeu,

Ce leagă josul cu susul și pe om cu Dumnezeu!...

VIDRA

Ba mai bine-i o unealtă, o păpușă, o momeală,

Prin care cel ce nu crede pe toți ceilalți îi înșeală!...

(Se pune deoparte. Vin hatmanul, Piotrowski, Minski, mai mulți căpitani, în urma lor Răzașul.)

MINSKI

Știu bine, sunt foarte sigur și de tot încredințat

Că tabăra n-o să guste hotărârea ce-ai luat...

PIOTROWSKI

Asciscere peregrinos multe primejdii aduce:

Pe străini lasă-i în coadă, sapientissime duce

...

HATMANUL

Cine pentru noi se luptă nu-i străin, ci-i pământean...

Eu te căutam pe tine, viteazule căpitan.

RĂZVAN

Poate mă iai drept un altul, hatmane prealuminate,

Eu nu-s căpitan...

HATMANUL

Aceasta-i cam puțin; după dreptate

Ar trebui să fii hatman, căci chiar bătălia de-azi

Nu eu, tu ai câștigat-o, viteazul cel mai viteaz! A admite pe străini

Preaînțelepte duce

RĂZVAN

Iartă-mă...

HATMANUL

(ridicând buzduganul)

Deci, în puterea semnului de hătmănie,

Răsplătind măcar în parte minunata-ți bărbăție,

Căpitan pe câmpul luptei te ridic și te vestesc,

În fața taberei mele și prin numele crăiesc!

(Muzica militară intonează un marș triumfal. Vulpoi sare în sus, Răzașul își freacă mâinile.)

RĂZVAN

Eu?... Dar cum... În ce cuvinte...

MINSKI

(cu căldură)

Căpitane, eu aș cere

Să te facă chiar polcovnic! Aș leșina de... plăcere!

O dorință-nvăpăiată mă tot roade ne-ncetat,

Ca dup-atâtea războaie să te văd... înaintat!...

PIOTROWSKI

(sărutând pe Răzvan)

Satisfactionis causa , și eu te sărut acuma,

Știindu-te dignum esse chiar amplitudine summa

Din pricina mulțumirii

Că ești demn... de cea mai mare cinste

HATMANUL

Însă nici căpitănia, mă jur pe-acest buzdugan,

Nu-i ceva destul de mare pentru brațul lui Răzvan.

La seimul cel mai de-aproape țara o să te primească,

Spre mai deplină răsplată, în boierimea leșească...

Voi stărui și eu însumi, și toți prietenii mei...

Dar pân' atunci, căpitane, spune-mi singur, ce mai vrei?

RĂZVAN

Nu pot mulțumi... n-am vorbe, hatmane prealuminate...

HATMANUL

(zâmbind)

A, da! Mi-am adus aminte! Printre prăzile luate

În tabăra muscălească, găsit-am un moldovan,

Un boier, un om de frunte, judecând după căftan,

Deși de multă vechime nu mai are nici o față,

Iar din ceprazuri sclipește ici-colea d-abia vro ață...

Ți-l dăruiesc...

(Răzvan se închină, hatmanul și căpitanii încep a ieși.)

MINSKI

(întorcându-se iute)

Căpitane! În veci nu m-oi sătura

Toate bunurile lumii cu toptanul a-ți ura,

Și văzându-te pe cale la o treaptă și mai-naltă,

Inima-mi de bucurie saltă, saltă, saltă, saltă...

(Iese. Răzvan încrucișează mâinile pe piept și rămâne nemișcat pe gânduri. Vidra îl privește în tăcere.)

VULPOI

Iată-n sfârșit, căpitane, ești chiar căpitan acum!

Și-n pădure, căpitane, fuși căpitan oarecum,

Astăzi, însă, căpitane, ești mai cu căpitănie!

RĂZAȘUL

Bată-l norocul să-l bată! hai să facem o beție!

(Târăște afară pe Vulpoi, cântând) Frunză verde de castan,

Căpitanu-i căpitan!

Tan! tan! tan!

Tan! tan! tan!

Căpitanu-i căpitan!

Frunză verde de castan!...

RĂZVAN

Iartă-mă, scumpo iubită!... Chiar fericirea ne-apasă,

Când deodată, ca un fulger, pe sărmanul om se lasă!...

Simț în mine-o greutate... Doresc și nu pot să crez...

Nu-i cumva vro nălucire? Poate dorm? Poate visez?...

VIDRA

Cum? Atâta veselie? Pentru ce?... Pentr-o nimică?

Căpitan! Ce mare treabă!... Căpitanu-i o furnică!...

Veselească-se Răzașul și Vulpoi, făpturi de rând,

Care pentr-un pai sunt gata a se tăvăli cântând!...

Dar tu?... Tu s-o faci, Răzvane?... Căpitanii într-o oaste

Sunt atâția, că-n mulțime se lovesc coaste la coaste...

Căpitan!... o jucărie!... Căpitan!... e un covrig,

După care colindează bieții copilași pe frig!...

RĂZVAN

Ce? Căpitanu-i o glumă? Într-o tabără crăiască?

Dar ce fel de lucru-ți trebui care să te mulțumească?...

Au nu mă-nvățai tu, Vidro, a merge chiar la dușman,

Câștigând prin viclenie tot cinstea de căpitan?...

Nu-mi spuneai tu dineoare, cu mânie și mustrare,

Că-ntr-o tabără domnească căpitanu-i lucru mare?...

Lămurește-mă, iubito, unde vrei tu să m-aduci?

Nu-i de mult de când în codru, cu o ceată de haiduci,

Numele-mi suna prin țară, ca o seceră ce sună

Când retează buruiana să crească iarba cea bună!

Eu credeam atunci că-n lume nu-i chip să fie pe-aiuri

O zodie mai ferice ca traiul unei păduri,

Unde brazii și stejarii, uriași din vremea veche,

Înfruntând mii de furtune, viteji fără de pereche,

Mi se-nchinau cu răbdare, m-apăra și m-asculta,

Pân' ce din sânul lor verde nu m-a smuls voința ta!...

Te văzui... iubirea șterge tot ce-i place ca să șteargă:

Lăsat-am cărări înguste ș-am ieșit la calea largă,

Uitat-am codrul, Moldova, tot ce-a fost, tot ce-a trecut,

Venit-am în țări străine, cum ai spus și cum ai vrut...

Astăzi norocu-mi zâmbește: sunt căpitan și pe cale...

VIDRA

De-a fi boier ca toți leșii: o boierime de jale!

RĂZVAN

Hatmanul mă socotește, de ceilalți sunt căutat,

Numai tu pe bucuria-mi tragi un văl întunecat,

Pe când c-un ceas mai-nainte erai de-o altă părere...

Nu sunt un copil, de care să-și bată joc o muiere!

VIDRA

Da! O muiere din neamul acelui groaznic bărbat,

Care numai cu-o-mbrâncire patru domni a răsturnat,

Ș-al căruia falnic sânge clocotește cu putere,

Ca talazurile mării, în pieptul meu de muiere!

Ah, ascultă-mă, Răzvane! Și-ntre firile de jos

Foarte mulți sunt tari de mână ș-au un suflet inimos,

Dat totuși rămân ca broasca cea cufundată-ntr-o baltă,

De-unde numai câteodată, ieșind pe uscat, tresaltă,

Privește la mândrul soare, se-ntinde pe-un verde strat,

Sughița-n sine cu poftă văzduhul lin și curat,

Încât ai crede, văzând-o, c-a priceput ce-i lumina

Și nu mai poate să guste întunericul și tina,

Pe când n-a trecut o clipă: iată, broasca înapoi

Se-ntoarce iarăși în noapte, în mocirlă și-n noroi!...

Vitejia cea mai mare, inima cea mai aleasă,

Mii de bunătăți cu care nu știu cine te-nzestrasă,

Sunt, iubitule, ca fierul ruginit și fără preț,

Până când încape-n mâna lucrătorului isteț,

Ce-l apucă strâns în clește, îl curăță pe cărbune,

Și dintr-o grămadă neagră mi-l vezi scoțând o minune,

Strălucită ca oglinda, gingașă încât, suflând,

Suflarea-i întipărită pe luciul cel plăpând!

Acel lucrător, Răzvane, se numește...

RĂZVAN

Se numește?

VIDRA

Setea de-a merge-nainte... Iată ceea ce-ți lipsește,

Acea sete care frige și-ngheață inima mea!

Dar trebui s-o aibi, Răzvane! Eu voiesc, ș-o vei avea...

Atunce când buza Vidrei obrazu-ți pârlit l-atinge,

Ochii mei în ochii-ți cată, mâna mea pe mâna-ți strânge, Sufletul meu desfășoară

Câte-o părticea mereu,

Ce pe furiș se strecoară

Adânc în sufletul tău!

Vidra-i pentru tine-n lume

Ca izvoarele de munte

Ce fac Dunărea să spume

Din păraiele mărunte...

VULPOI

(vine șovâind)

Hi, hi! Dunăre!... Departe!... Căpitane, eu sunt beat,

Ș-aș vrea să-ți spui, căpitane, un lucru foarte ciudat...

Adicăte, căpitane... zău, n-are nici o pereche...

Dar lasă-mă, căpitane, că să ți-o spui la ureche...

RĂZVAN

Spune...

VULPOI

Apoi, căpitane, știi leahul cel blestemat?...

Știi cela ce-ți strângea mâna?... Căpitane, eu sunt beat!...

Știi, se vâră-n om ca musca?... Știi, chiar cu nepusă masa?...

Hi, hi! Știi leahul acela? Iubește pe jupâneasa!

RĂZVAN

Vidra?

VIDRA

Eu?

VULPOI

Da, da, da, Vidra!... Mi-a spus că-i place de foc!

Zău așa! Chiar acușica!... Ha, ha, ha! Ce dobitoc!...

(Minski se arată în fund.)

Dar iată-l! Întreabă-l singur! Bată-l năbădaica, leahul!

Hi, hi, hi!... Mi-e somn!... Mi-e lene!... Ba nu! Mă doare stomahul!

(Iese.)

RĂZVAN

(mergând iute înaintea lui Minski și apucându-l de mână)

Ascultă-mă, cum te cheamă!... Știi un lucru? Știi sau ba!

Noi trebuie să ne batem!...

MINSKI

Dar pentru ce?

RĂZVAN

Nu-ntreba!...

Pentru ce?... Pentru că... pentru... pentru că, privind la tine,

Simțesc un fel de simțire... mai în sfârșit, nu mi-e bine!...

O să ne batem chiar astăzi... Chiar acuși! M-ai auzit?...

MINSKI

Cum așa? Nu pot pricepe, tovarășe preaiubit...

Eu nu ți-am făcut nimica... Să ne batem nu-i cu cale...

Spune mai întâi pricina...

RĂZVAN

(cu furie)

Nu-mi plac ochii dumitale!

Mă supără, mă-ntărâtă, m-aprind... Nu mai pot vorbi!...

MINSKI

(zâmbind cu dulceață)

Numai atâta? Ei bine... atunci, când ne-om întâlni,

Mă jur a-mi închide ochii... O să mă feresc de ceartă...

Dar sunt grăbit... Am o treabă... Mă duc... Iartă, iartă, iartă!...

(Fuge)

RĂZVAN

(cu dezgust)

Ce mișel!...

VIDRA

Mă mir, Răzvane, văzându-te temător,

Nu cumva m-ai crede-n stare pân'la viermi să mă pogor?...

RĂZVAN

(luând-o de mână cu aprindere)

Și palaturi aurite, ș-un acoperiș de paie,

Când flacăra le cuprinde, fac tot un fel de văpaie;

Iubirea-i un foc, iar focul, oricât de jos ar veni,

E grozav când izbucnește, și-i lesne a izbucni!

Mi-ești dragă și-n toată lumea găsesc cu putință toate,

Dar dragoste fără teamă nu se poate, nu se poate!...

VIDRA

(arătând în urma lui Minski)

Cugetă acum, iubite, de-i cinste pentr-un Răzvan

O biată căpitănie: și dânsul e căpitan!...

OSTAȘUL

(aducând pe Sbierea, care vine cu capul plecat și numără pe degete)

Robul de la hatman...

(Se închină și iese.)

RĂZVAN

Sbierea!...

SBIEREA

(ridicând capul, cu bucurie)

Tu ești, Răzvănică dragă?...

Și dumneata, jupâneasă?... Parcă văd o pungă-ntreagă!...

RĂZVAN

Te rog să ne spui și nouă prin ce minune-ncăpuși,

Așa departe de țară, tocma-n tabără la ruși?

SBIEREA

Încăpui ca două-n patru... Ce-ntrebare! Nu știi oare

Că tabăra muscălească este foarte-ncăpătoare?

Ș-apoi, mai având necazuri, slăbisem mai mult de-un șfert:

Carnea spânzură pe mine curat ca un sac deșert...

RĂZVAN

Eu te-ntreb prin ce-ntâmplare te găsești în astă țară?

Cum de te-au luat muscalii?...

SBIEREA

De la tătari mă luară...

RĂZVAN

Dar tătarii?

SBIEREA

Mă robise mai anțărț, când au trecut

Prin moșia mea Flămânzii, o moșie lângă Prut.

Asta n-ar fi fost nimica, să nu fi luat cu mine

Un chimir cu trei fâșicuri pline, pline, pline, pline:

Cel dintâi era cu taleri, altul numai cu florinți,

Al treilea galbeni, galbeni de cei ungurești cu zimți!...

Ce chimir!... De piele neagră, și bagă bine de samă,

Avea-n juru-i acățate zece năsturași de-alamă...

RĂZVAN

(zâmbind)

Tătarul de la Moldova, muscalul de la tătar,

De la muscal te ia leahul, ș-ar fi cu putință iar

De la leah să te ia neamțul, încât astfel într-o zi,

Deodată cine mai știe prin ce țară te-ai trezi!...

Oare nu era mai lesne, cu puțină cheltuială,

Să te răscumperi din lanțuri și să scapi de tărbăceală?

SBIEREA

Cum? Să mai plătesc? Vai mie? Ar fi mai bine să crap!

O asemenea prostie nici nu mi-a trecut prin cap!

Ce-mi pasă că nu sunt slobod, când stăpânul mă hrănește?

Iar pân-atunci în Moldova venitul meu crește, crește...

Ș-apoi eu am totdauna o nădejde-n Dumnezeu,

Că sfântul mereu mă scapă, fără să-i dau nici un leu,

Decât numai câteodată vro lumânare de ceară,

Care, de frica scumpetei, o fac la mine la țară...

RĂZVAN

Du-te, boierule, du-te! Nădejdea te-a mântuit...

Întoarce-te la Moldova fără să fi cheltuit!

Te iert pentru-a doua oară...

SBIEREA

(făcând cruce)

În sfârșit, o, Doamne sfinte!

RĂZVAN

Te-am mai iertat în pădure...

SBIEREA

Bine că-mi aduci aminte!

Răzvănașe, cer dreptate! Ar fi un păcat să tac...

Hoții tăi atunci în codru mă despoiară de-un sac.

Fii și tu om cumsecade, fă-ți o pomană deplină;

Nu te bucura, drăguță, de-o avuție streină...

Dă-mi înapoi săculețul!... tu știi c-a fost peste tot

Taleri trei mii patru sute cincizeci și șapte ș-un zlot!...

VIDRA

(luând pe Răzvan la o parte)

Vezi! Învață de la dânsul patima ce vrea să zică!

Acest om pentr-o lescaie, acest om pentr-o nimică

Va suferi cu plăcere, făr' să scoață un suspin,

Robie, lanțuri, rușine, bătăi, închisoare, chin...

SBIEREA

(zâmbind cu mândrie)

O, da, da...

VIDRA

Ș-orice adaos, orice spor de bogăție,

În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie,

O dorință mai setoasă ș-un avânt mai arzător

De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător!

SBIEREA

O, așa... așa...

VIDRA

Așterne dinainte-i ca zăpadă

Covoare cu pietre scumpe, aur și argint grămadă...

SBIEREA

(cu desfătare)

Și...

VIDRA

Dânsul tot n-o să-ți zică: Stai! acuma-s mulțumit!

SBIEREA

Hai-de-de-de! Na! Firește! Doară n-am înnebunit!

VIDRA

O! dacă și tu, Răzvane, ai simți așa de tare

Mândra patimă de-a crește tot mai mare și mai mare,

Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,

Tu dintr-o căpitănie ai ajunge împărat!...

SBIEREA

Atunci m-ei da și dobânda... Acum însă, deocamdată,

Să ne răfuim cu sacul. Fii datornic bun de plată...

Răzvănică, suflețele, să nu uiți că ești creștin...

Numai camătă s-ar face nouă sute pe puțin...

RĂZVAN

Nu!... Departe de la mine toate patimile care

Cu lăcomia lui Sbierea au vrun fel de-asemănare!

VIDRA

(respingându-l cu dispreț)

Fugi! Mi-e milă și mi-e jale! Mic, tot mic și iarăși mic!

În deșert din înjosire eu mă-ncerc să te ridic!

Du-te dar de te-nvârtește în îngusta-ți vizuină:

Cearcă-ți mintea-n întuneric, scaldă-ți sufletul în tină!

Eu te las! Te las, Răzvane! Om tâmpit și sfiicios!

O prăpastie ne desparte: eu prea sus și tu prea jos!

(Vrea să iasă. Răzvan se repede după dânsa. Sbierea strigă: „Sacul meu! sacul meu!“...)