O voce
La Ecaterina Ghica
Voce-auz, voce de pace,
Și orice durere tace.
Eolian instrument,
Inima-mi vibră, tresare
Într-o mistică mișcare
În fericele-i turment.
Voce-auz, voce de pace,
Și orice durere tace.
Cînd deșteaptă bucuria
Cînd dulce melanholia,
Cînd al îngerilor dor;
Cînd consolă haritatea,
Cînd aprinde pietatea,
Cînd acel divin amor.
S-aude voce de pace,
Și orice durere tace.
Undele de melodie
Legănînd sufletu-mbie
Către țărmii celestini,
Și aude întonare
D-o serafică cîntare
Sărbătorilor divini.
Voce-auz, voce de pace,
Și orice durere tace.
Ești frumoasă, ești senină,
O, cerulee lumină
Din cei ochi inspiratori,
Ești divină,-ncîntătoare,
O seraf-privighetoare,
Ce încînți nemuritori.
Voce-auz, voce de pace,
Și orice durere tace.
A fost publicată în Curs întreg de poezie generală, vol. I, 1868 (unde este datată: 1846 iuliu 26), fiind precedată de următoarea notă introductivă:
„Toți contimporanii cunosc vocea răposatei bănesei Ecaterina Ghica. După o absență din capitală, de la retragerea din domnie a lui Alexandru Ghica, la 1846 renturnîndu-se în țară, și mai auzindu-se acea voce, i s-au improvizat versurile următoare.”
