Share on Twitter Share on Facebook

O voce

La Ecaterina Ghica

Voce-auz, voce de pace,

Și orice durere tace.

Eolian instrument,

Inima-mi vibră, tresare

Într-o mistică mișcare

În fericele-i turment.

Voce-auz, voce de pace,

Și orice durere tace.

Cînd deșteaptă bucuria

Cînd dulce melanholia,

Cînd al îngerilor dor;

Cînd consolă haritatea,

Cînd aprinde pietatea,

Cînd acel divin amor.

S-aude voce de pace,

Și orice durere tace.

Undele de melodie

Legănînd sufletu-mbie

Către țărmii celestini,

Și aude întonare

D-o serafică cîntare

Sărbătorilor divini.

Voce-auz, voce de pace,

Și orice durere tace.

Ești frumoasă, ești senină,

O, cerulee lumină

Din cei ochi inspiratori,

Ești divină,-ncîntătoare,

O seraf-privighetoare,

Ce încînți nemuritori.

Voce-auz, voce de pace,

Și orice durere tace.

A fost publicată în Curs întreg de poezie generală, vol. I, 1868 (unde este datată: 1846 iuliu 26), fiind precedată de următoarea notă introductivă:
„Toți contimporanii cunosc vocea răposatei bănesei Ecaterina Ghica. După o absență din capitală, de la retragerea din domnie a lui Alexandru Ghica, la 1846 renturnîndu-se în țară, și mai auzindu-se acea voce, i s-au improvizat versurile următoare.”