Vocea Domnului peste ape,

Peste ape gloria lui.

Puteri primordiale, principe, Eloimi,

La nuntă, la creare sculați! suntem chemate;

Prunci-angeli ai răcorii cu aripi diafane,

Lucide ca-adamantul,

Formați-vă în rouă, din rouă-n picăture,

Din picăture-n ploaie, cântați și trageți danțul,

Descindeți și risorgeți, formați fântâni, pâraie,

Luați cursul în râuri, sisteme, congregații,

Umpleți și văi, ș-abisuri, și mări, pelage toate,

Formați de oceane catena prelungită

Și trageți, trageți hora; încingeți tot pământul,

Scăldați-l, fecundați-l;

Din sânul vostru iată-l că iese ca mireasă

Din nupțială baie.

S-aude-al picăturii încântătorul timbru

Ca-adamantine coarde de vânt înfiorate;

Fântâne, sorginți vergini, uniți susurul vostru

Cu-a râului murmură, cu uietul cascadei,

Cu spumegosul gemet fugoaselor torente,

Cu gravul flisv al mării ș-al valurilor muget,

Pangosmie-armonie!

Să lăudăm pe Domnul din cele preaînalte

Și cele mai profunde!

Ca tunetu-a lui voce răsună peste ape;

A zis și, iată, suntem.

Cât e de bine, Doamne, când tu zici că e bine!

Apari ca o mireasă, o, Mater Terră sacră,

Prepară-te de nuntă;

Pe creștetul tău pune a munților coroană,

Plini d-aur, de rubine, smeralde, iacinte,

Safire, adamante, de-ntregile-ți tezauri.

Ai munților nalți cedri, dumbrăvile-ebenine

Și fructidorii arbori adorni de multa floare:

Sunt brunele-ți cosițe, regala-ți capellură;

Aromele lor toate — cosmeticele tale.

Să înflorească pomii, să-și dea ale lor fructe,

Să germine-n tot locul și iarba, ș-orice plantă,

Dezvolte-se-orice floare, răsfire-se mirosul,

S-adoarne, să profume talamul tău de nuntă;

Și așternutul candid amorurilor tale

Întindă-se-n tapete, arhetipe modele

De orice țesătură, de orice adornare.

Ai grațiilor angeli, formați cununi, festoane

Spre marea sărbătoare.

Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul

Pe idioma voastră, vă exalați profumul

Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri;

Armonie d-arome.

Natura este-n nuntă, serbare-universală.

La germinare, plante, ș-eternă propagare!

Pe generi și pe speții vă dați a voastre fructe

Cu propria sămânță ș-a lumii abondanță.

Glorificați pe Domnul, c-aroma vă e imnul

Și sacrificiu fructul.

Eternul se complace în existența voastră,

Contemplă— și e bine!

Și iar se face seară, și iarăși dimineață,

În deltele eterne se-nscrie ziua-a treia.