Ai zis: „Fie lumină!” și iată, sunt, eterne;

Umplut-am universul ca peplu împrejuru-ți,

Și spiritul vieții se poartă peste ape;

Pătrunsu-s-a abisul d-o mistică ardoare

Și l-a cuprins fiorii;

Tresare și concepe. Ai haosului germini

Spre viață și spre nuntă așteaptă a ta voce.

Materia inertă și vagă, și informă

Se pune în mișcare. E plin, plin este cerul

De gloria-ți eternă, și peste tot splendoarea-ți

Prin mine se revarsă suavă, lină, blândă.

Arhangeli ai puterii! voi, Eloimi, la față,

Glorificați pe Domnul prin operele voastre,

Cântați, căci vocea voastră e însăși armonie,

Creație divină.

Ca fulger din tenebre am răsărit lumină,

Lumină creatoare,

Și-n haos echilibrul și ordinea se puse:

Tenebrele d-o parte iau numele de noapte,

Și părțile luminii, din Zeu, se numesc ziuă.

Tot spațiul se umple, și timpul ia măsură.

Se face prima seară, se face dimineață,

Și periodu-acesta zi una se numește.

Lumină, întuneric, glorificați pe Domnul,

În ziuă și în noapte etern preaînălțați-l!