Cât ești de mare, Doamne! și cât de admirabili

Sunt operele tale!

Glorificați pe Domnul, puteri, Eloimi, angeli,

În arpele serafici cântați, preaînălțați-l;

În cer și pretutindeni răsune osana!

Lumină, întuneric, puteri și elemente,

Seri, astre și luceferi, răsune firmamentul

De laudele voastre,

Pământe, trage danțul în cercul horei tale

Și tot ce este-asupra-ți ardice a sa voce

Și rugă către ceruri. Ai munților nalți cedri,

Plecați al vostru creștet, vă înclinați, o, arbori,

Și plante câte sunteți, verdeață, pom și floare,

Nălțați profumul vostru.

Tot ce viază-n mare și tot ce svoală-n aer

Și pe pământ se mișcă, și om, și animale,

Pe idioma voastră, pe limba-și fiecare

Uniți vocile voastre, și cerul, și pământul

Răsune osana!

Materie și minte, cântați lauda mare,

Cântarea creațiunii, panhimniul ființei!

Cântați ziua a șaptea, a Domnului zi sfântă:

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, omnipotent eternul!

Plin este timpul, locul, plin cerul și pământul

De gloria-i divină!