I

Când soarele apune, luceafărul lucește

Puțin, și steaua serii pe loc și ea sfințește.

În zi de sărbătoare, un soare luminos

A strălucit odată slăvitul al meu taică,

Sfințit-a domnul zilei, și-n orizon noptos

Luceafăr de nădejde luceam la a mea maică.

Dar noapte e acuma în sânu-i tânguios.

Share on Twitter Share on Facebook