În dimineața vieții un nor de tânguire

S-a pus pe al meu leagăn plouat de lăcrimare

O purpură cernită a fost a mea-nfășare,

Și hrana, amar lapte la sân de văduvire.

Nădejdea maicii mele în mine mai zâmbea —

Aci zace nădejdea, și stinsă e în ea.