La Schiller

„Între ai tăi ai fost, o, Schiller,
și ai tăi nu te-au cunoscut”

Este o viață moartă, precum ș-o moarte vie;

Ci este și viața ce nu mai are moarte.

Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta.

E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă!

Prin chinuri și privații, și lupte, și amaruri,

Și deziluzii crude, pațiență-adamantină,

Prin forță,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă,

Al cerului imperiu și vera libertate.

Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare!

Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă!

Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare!

Și greu, inert e corpul! greu dreptul la viață!

Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine,

În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte;

Te luptă cu ananga, cu aspra neavere,

Cu limbile de șarpe, cu ochi de vasilisc

(Calomnia, minciunea, invidia, trădarea),

Cu forța împilării, cu reaua tiranie;

În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde,

Nici unde să-ți pleci capul la frigurile lentei;

Și luptă-te da prode!

Avuși de adversariu pe om, ș-atât ajunge:

Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort;

Insultă-l, te onoară; strivește-l, te adoară;

Dă-i glorie, onoare — te-mpilă de ultragiu;

Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază;

Dă-i adevăr, dreptate — calomnia ți-e parte.

E orb și-i dai lumină? el vede câte n-ai;

E mut și-l faci cu limbă? te mușcă ca vipera;

Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul;

Realță-l pân' la ceruri — de viu te-afundă-n iad.

Acesta e păcatul sau omul cel căzut!

Mai mult decât eroic ți-a fost, Schiller, asaltul;

O luptă de arhangel, triumful de martir.

A!!! rece este piatra încinsa de coroană !

Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viață

Ș-o re-ncălzesc atâta cât flăcărează inimi,

Și lacrimile curg...

Cântați, vergini, dreptatea

Ș-a Terrei împărțire,

Dați partea la poet;

Cântați azi libertatea

Ș-a omului unire.

Onoare la profet!

Și repetiți în horuri, prin mii de miriade,

Germania întreagă, America, Anglia;

Răsune tot pământul oriunde e om liber;

Cântați patria, onoarea, virtutea, libertatea,

Tot ce adoară Schiller; cântați pe Dumnezeu

Ce scapă inocența și focului dă crima.

Suspinele lui Schiller în horuri repetați!

1859

Share on Twitter Share on Facebook