Mircea

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Răstriștea ce ne-mpăcată d-atâți ani ne-a alungat,

Aceeași ne și unește și ne leagă ne-ncetat,

Soarta armelor zâmbește acestui, comun vrăjmaș

Ș-atâția aprinde-ntr-însul acel nesațiu trufaș:

Să ne propuie pace cu un chip defăimător,

Sol spre-aceasta ne trimite însuși p-acel vânzător,

Pe Dan, ce setea domniei, setea de a guverna

Îl făcu să-și vânză cuget, Dumnezeu și legea sa.

Spre-aceasta chemai boierii către un sfat de război.

Însă mai nainte, cneaze, sfatul tău însuși îl voi.

Legea, politica stare, rudenia dintre noi

Leagă-ale noastre foloase, fericiri, cum și nevoi.

Eu voiesc a ta părere.

Share on Twitter Share on Facebook