Ce noapte variată! ce groaznică vedere!

Stai! Îmi aduc aminte: în vis eu mă făceam

C-aș fi fost prunc, îmi pare, și fără griji, durere,

În casa părintească cu grijă mă creșteam.

Trei frați ce avusesem părinții mei pierdură

Și rămăsesem singur cu-al lor fierbinte dor;

Trei fii creștea în mine tânăra lor căldură

Și le zâmbea în mine toată nădejdea lor.

La vârsta mea, în chipu-mi c-o lungă suspinare

Ei se uita, și-n ele afla asemănare

Acelor umbre scumpe ce ne-ncetat vedea.

Eu nu știam necazul, nu cunoșteam mâhnire,

Lipsa mi-era străină, ș-orice nenorocire;

În brațul îngrijirii răul nu îndrăznea.