2. Treptele cunoașterii în ierarhia îngerilor
Dar să vedem acest al doilea monolog.
Vasăzică, Faust făcuse magie. Magia avusese două laturi deosebite: una spre cunoștintă, alta spre practică, adică o evocație a macrocosmului, alta a spiritului pământului.
Ce spune Faust în acest al doilea monolog?
Ich, Ebenbild der Gottheit, das sich schon
Ganz nah gedünkt dem Spiegel ew-ger Wahrheit,
Sein selbst genoß in Himmelsglanz und Klarheit,
Und abgestreift den Erdensohn.
„Eu, un contra-chip, un chip asemănător, ceva după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, eu, care, prin magie, ajunsesem să privesc în oglinda adevărului veșnic, absolut, eu, care părăsisem trecutul și lăsasem în urmă pe fiul pământului, pe omul pământului acesta…“. Aceasta este o atitudine. Mai departe:
Ich, mehr als Cherub, dessen freie Kraft
Schon durch die Adern der Natur zu fließen
Und, schaffend, Götterleben zu genießen
Sich ahnungsvoll vermaß, wie muß ich-s büßen!
Ein Donnerwort hat mich hinweggerafft.
„Eu, care, mai mult decât un heruvim, am avut îndrăzneala să mă măsor cu puterile creatoare ale dumnezeirii…“ Prin urmare, în acest monolog descoperim iarăși cele două pozițiuni fundamentale. Prima: Ich, Ebenbild… „care privesc“, die ewger Wahrbeit și, mai jos, a doua: „eu care, mai mult decât un heruvim“, încerc să fac cutare și cutare lucru, după cum vom vedea imediat.
De ce zic că sunt două pozițiuni diferite? Pentru un motiv foarte simplu. Cel dintâi citat pe care l-am făcut este foarte clar: este vorba de problema cunoașterii. În cel de-al doilea însă, este chestiune de interpretare. El spune: Ich, mehr als Cherub… Ce însemnează aceasta?
Știți că, în teologie, îngerii sunt de mai multe trepte: există îngeri, arhangheli, heruvimi și serafimi. [14] Îngerii sunt treapta cea mai depărtată de Dumnezeu. Pe a doua treaptă, vin așa-zișii arhangheli. Această idee am mai întâlnit-o în Faust:
Der Anblick gibt den Engeln Stärke,
Da keiner dich ergründen mag,
Und alle deine hohen Werke
Sind herrlich wie am ersten Tag.
Prin urmare „noi te privim pe tine, dar nimeni nu te poate înțelege; noi te contemplăm, trăim din tine, dar nu te putem pătrunde“: keiner dich ergründen mag. Aceștia sunt arhanghelii.
Dar heruvimii? Aceștia au posibilitatea de înțelegere directă. în angelologie (aceia dintre dumneavoastră care și-au rătăcit lecturile prin angelologie cândva mă pot controla în afirmațiunile mele). Aceștia au posibilitatea de cunoaștere intuitivă.
Un filosof modern de o foarte mare valoare, Maritain, a scris de curând o carte remarcabilă intitulată Trois réformateurs. Unul dintre ei este Descartes. El atacă pe Descartes, tocmai pentru motivul că, spune el, Descartes crede că poate identifica cunoștința omenească cu aceea a îngerilor. Și acolo el analizează în ce constă cunoștința îngerilor. Este o cosmogonie care, pentru unii, are realitate ontologică.
El zice că există îngeri și că aceștia au posibilitate, au anume posibilități de cunoaștere. Această posibilitate de cunoaștere pentru îngeri (el întrebuințează termenul generic; noi am zice: pentru heruvimi), această posibilitate de cunoaștere este cunoașterea direct intuitivă. Cunosc în același timp în care trăiesc. Aceasta ar fi cunoașterea îngerilor - la conscience angélique – pe aceasta o au heruvimii.
Dar ce spune Goethe aci? Spune: Ich, mehr als… Vasăzică, un fel de graduare pe care vrea să o introducă aci: „mai mult decât un heruvim“.
Dacă eu aș fi numai om, aș fi încercat să fiu numai ca un heruvim. Unde? Tot în ceata celor care cunosc, adică am ieșit din poziția în care mă așezase semnul macrocosmului. Dar el zice: „Mai mult decât un heruvim, am încercat să fac ceva“.
Ce însemnează aceasta? În ierarhia cetelor acestora îngerești, a stihiilor, cum se zice, mai mult decât heruvimul este serafimul. Dar acesta este altceva decât cunoaștere, acesta este trăire directă a lui Dumnezeu, face parte integrantă oarecum din dumnezeire, creează în același moment în care cunoaște și cunoaște în același moment în care creează.
