4. A trăi în comunitate, a trăi în Dumnezeu

Noi spunem, pe românește, că viața este materie însuflețită. Dar duhul, spiritul, mai precis? Spiritul este posibilitatea de circulație înăuntrul unei comunități. Nu duhul în înțelesul de pneumă ci duhul în înțelesul de spirit. Și zicem că spiritul este ceva, cum se spune: uscat, rece. Nu există un „spirit de foc“, dar poate să existe un „duh de foc“.

De aceea facem deosebirea că nu există spirit de foc, căci spiritul este întotdeauna rece. El totalizează mijloacele de comunicare ale diversității în care trăiește omul.

Omul se trăiește pe el într-un fel, și trăiește în alt fel unitatea noastră din care face parte. După cum trăiește această unitate, din care face parte, vine și legătura aceasta de care vorbeam adineaori: legătura viață-suflet și legătura care există între aceste elemente.

Unitatea aceasta prin care comunică toți, în ceea ce comunică toți, asta este ceea ce numim dincolo în transcendență — Dumnezeu. Iarăși — în înțelesul acesta: transcendența înțeleasă ca unitate. Dar vedeți că ceea ce comuniem noi este — adică asta constituie — cheagul existenței, rațiunea suficientă a existenței.

Și atunci, Dumnezeu acesta, care este prin urmare limita existenței — ceva la limita existenței și ceva în care noi ne regăsim — este într-adevăr o realitate pe care noi nu o realizăm decât în comunitate. A trăi în comunitate însemnează a trăi în Dumnezeu; a trăi în Dumnezeu însemnează a trăi în comunitate.

Deci, atât cât trăim în comunitate, trăim în Dumnezeu, comuniem în Dumnezeu.

Dar, vedeți d-voastră, Dumnezeu este o realitate. Dar Dumnezeu nu este o realitate universală, nu este un concept.

Toate lucrurile se diversifică apoi în ordinea existenței.

Prin urmare, Dumnezeu nu poate fi considerat ca o universală, ci el este realitatea. Fiind o realitate, el există într-un anumit fel.

Dar unde sunt, pentru fiecare dintre noi, limitele lui Dumnezeu? În El însuși? Aceasta este altă problemă. Astea nu sunt lucruri de toate zilele. Dar există, pentru fiecare dintre noi, limitele lui Dumnezeu: aceste limite stau în limitele comunității din care noi facem parte. Dacă Dumnezeu nu poate fi trăit decât într-o unitate, atunci comunitatea aceasta din care facem parte ne dă posibilitatea de a trăi și de a realiza, de a comunia împreună în Dumnezeu.

Prin urmare, citeam azi-dimineață — spunea unul: „Să vezi ce prostie spun ungurii. Spun că Dumnezeu este al ungurilor și că el îi va salva. Ce prostie!“

Dar prostie este asta? Are dreptate ungurul, pentru că există „Dumnezeul ungurilor“, după cum există și „Dumnezeul românilor“. Ceva mai mult. Nu există decât „Dumnezeul românilor“ și „Dumnezeul ungurilor“. Există un Dumnezeu în sine, asta însă este altceva. Dar Dumnezeu în care eu comuniez, acela este Dumnezeul comunității mele.

Există o comunitate a tuturor oamenilor care au fost, vor fi și sunt. Asta însemnează că există cu siguranță posibilitatea pentru toți oamenii de a comunia în Dumnezeu. Comuniunile acestea au însă limitele lor. Sunt foarte naturale. Dumnezeu nu este unul pentru toată lumea și Dumnezeul meu nu este pentru toată lumea. Dumnezeu se lasă realizat de fiecare dintre comunitățile acestea existente. Pentru fiecare din aceste comunități nu există decât Dumnezeul ei.

Așa cum Dumnezeu este absolut pentru unii, nu poate să existe nimic altceva decât Dumnezeul lui, așa cum îl trăiește el.

Sigur, privind lucrurile pe deasupra, fiecare comunitate își are Dumnezeul ei. Dar, dinăuntrul fiecărei comunități, nu există decât Dumnezeul acestei comunități. De aceea, fiecare comunitate reprezintă un absolut. Dacă deci comunitățile acestea sunt fapte naturale, aceste fapte naturale, fie că le numești omenirea întreagă (dacă există), fie că le numești popoare sau națiuni, cetăți, reprezintă fiecare un absolut necondiționat de nimeni și de nimic, decât de legea lui lăuntrică de dezvoltare.

Din această înșiruire a afirmațiilor reiese că, dacă noi nu comuniem în domeniu decât prin comunitatea din care facem parte, din totalitatea din care facem parte, atunci există atâția Dumnezei câte comunități de acestea sunt, câte există. Dar numai dinăuntru.