3. Omul ca ceva care se face mereu

Este, din acest punct de vedere, o deosebire fundamentală între cosmos și om. Cosmosul este o realitate a naturii, gata creată de Dumnezeu și noi ajungem numai la cunoașterea naturii, ca unitate. Nu putem să ajungem la cunoașterea lumii acesteia ca unitate, pentru că omul nu este ceva gata făcut. Omul este ceva care se face mereu. Dumnezeu i-a dat putința să se facă, dar el trebuie să se facă mereu.

În momentul în care el s-a făcut, în momentul în care a ajuns să se trăiască pe sine ca unitate, în același moment el cunoaște lumea ca o unitate și în același timp trăiește lumea aceasta ca o unitate. În acel moment și transcendența devine una singură.

Dar omul, în ceea ce este el mai închegat, este om ca unitate spirituală.

Dar el este — cum am mai spus — și o diversitate, o multiplicitate. Pentru că, așa cum știți d-voastră, el însuși este un element constitutiv al unei alte unități.

Ce leagă această unitate, atunci? Viața. Viața care face posibil să circuli înăuntrul acestei unități, duhul, spiritul.

Ce este viața și ce este sufletul?

Am încercat noi să spunem odată. Nu am lămurit așa de precis lucrurile, pentru simplul motiv că viața și sufletul sunt cam același lucru.